Simbolul optimistilor incurabili sau portretul ghinionistilor imbatati de visare? Craiova este cea mai iubita echipa din Romania. A fost si va fi. Suporterii- prea buni, prea fierbinti, prea perfecti. Cred in fotbal si se hranesc cu vraja partidelor ce te imbie la titlu sau se ineaca in lacrimile zilelor ce anunta necaz. Cred cu tarie in ei si in visuri aparent realizabile, dar care, parca prea de multe ori se dovedesc himere intr-o loterie a sortii. Si iar afirma oftand: “Asa a fost sa fie!”
La Bucuresti, Craiova nici nu a castigat campionatul, dar nici nu l-a pierdut. Ramane in ecuatia ce se anunta interesanta si dificila, dar ce are de oferit un rezultat ravnit. Avem nevoie de un matematician iscusit! Mai mentinem mult suspansul asta ce ne ruineaza?
Mangia a întâmpinat dificultăți inca de la inceput, fiind privat de serviciile lui Koljic, Martic si Dimitrov. A aliniat un prim 11 interesant, pe alocuri controversat, pe alte parti laudat, insa un prim 11 ce avea sa primeasca prima lovitura dupa doar 8 minute de joc. Hora l-a executat fara regrete pe Pigliacelli, iar seara parea neagra. Replica Stiintei era obligatorie, in speranta ca deplasarea in capitala nu este facuta numai pentru figuratie si pentru hartie.
Craiova a constientizat si ea importanta momentului, iar Barbut a scos maximum in careu, punandu-l in minutul 23 pe capitanul Bancu la punctul cu var. S-a facut 1-1, iar meciul ce parca in debut avea o paloare de primavara, incepea sa semene din ce in ce mai mult a derby. Si pentru ca derby am vrut, derby am primit.
7 minute au rezistat oltenii, caci ros-albastrii au trecut din nou la timona partidei, Man marcand dintr-un carambol norocos si dintr-o pozitie de offsaid pentru 2-1. Craiova a preluat fraiele, iar celalalt international din tabara olteana, Alex Cicaldau, a adus linistea si a readus sperantele inainte de pauza, invingandu-l pe Balgradean, la o faza la care goal-keeper-ul a fost doar simplu spectator.
Întoarcerea de la vestiare a adus pe gazon o Craiova cu frica de a pierde, dar parca o Craiova cu frica si mai mare de a castiga. Iar pasul facut inapoi inca din minutul 45 este cea mai nefavorabila decizie pe care o poti lua. Iar ca sa faci asta si in deplasare, si intr-un astfel de moment, e pura neinspiratie. Si asa cum era de asteptat, ros-albastrii nu ne-au iertat. Si nici fotbalul, pe care parca iar l-am pacalit in ajun de 1 aprilie. Benzar a marcat pentru FCSB, insa dupa o bucurie de trei minute, Hategan nu a validat reusita, oferindu-i Craiovei sansa de a-si spune cuvantul decisiv in aceasta partida.
Nu a fost din pacate asa, pentru ca Harlem Gnohere a risipit emotiile stelistilor, marcand fara mila pentru 3-2.
Ca intr-un desert de disperare, juvetii au iesit la atac, dar a fost prea tarziu… Zarurile erau deja aruncate, Craiova detronata de pe pozitia secunda. Si ah, ce vis urat! Si cat ne-am mai dorit! Si s-a terminat ca de fiecare data … Ce soarta cruda sau ce sansa nevalorificata?
3-2 si daca ar fi sa fie asta iesirea din cursa pentru titlu, macar am facut-o sa fie onorabila. Si daca o fi raul dinaintea binelui, om merge impreuna, inconstienti de atata visare, spre #titlulcunumarul5!
Sursa foto: GSP
Autor: Maria Olteanu