Foșnetul ziarelor se transformă în vuiet. Ecoul gândului zugrăvește atmosfera uneori apăsătoare, alteori euforică a trecutului, iar tușele nuanțate cu măiestrie zăbovesc înecate în atâtea amintiri. Se derulează nestatornic, fără intuiție și fără bariere, pagini anacronice desprinse parcă din trecutul arzător și memorabil…
Dăm timpul înapoi și reedităm momentele grandioase și încărcate de extaz, lacrimile grele și amare, triumful dulce și mult așteptat al unei echipe ce, venită din provincie, a reușit cu patos să câștige respectul și admirația unei întregi țări. Este o echipă ce definește în cuvinte înălțătoare destinul unei regiuni, gravând bucurie hegemonică și trăiri impozante și în prezent, fiind cea mai frumoasă legătură dintre om și fotbal inca de acum 71 de ani!
Cuvintele stau zămislite în fiecare colțișor, cristalizând trecutul în infinite modele și detalii, prezentul aflat în căutarea gloriei și viitorul cuprins în chingile speranței.
…
Am cunoscut-o pe “noua” Stiinta cand aveam 11 ani. Ea era tanara, la inceput de drum, dar curajoasa si exuberanta. Mugurii entuziasmului si sustinerii neconditionate erau pe cale sa explodeze. Eu eram copil si nu aveam tangenta cu fotbalul, doar fredonam, din cand in cand, iubitul imn, in fata oglinzii, in timp ce baietii casei se uitau la fotbal si savurau victoriile “alor nostri”.
Stiinta impartea bucurie si ne strangea pe toti in jurul ei, ca martori la renasterea mult asteptata. Tata venea si ma invoia de la ora de limba romana, ca sa ma duca pentru prima data pe stadion. Meciul de liga a doua nu avea farmecul partidelor de acum, dar stadionul si suporterii fierbeau la fel, intr-un dogoritor mai 2014! Si totusi, impotriva mândriei lui de tata, pentru mine nu a fost dragoste la prima vedere! Cu o usoara tenta fastidioasa, nu am inteles importanta momentului si nici a reusitei, echipa fiind proaspat promovata matematic pe prima scena a fotbalului romanesc.
Stiintei i-a fost greu sa ma cucereasca, a fost o dragoste tarzie, dar puternica. Am crescut odata cu ea, am inteles-o mai tarziu, sfarsind prin a o iubi. Mai tarziu i-am multumit tatalui meu ca m-a adus pe stadion sa imi arate lumea frumoasa a barbatilor puternici si povestea idolilor din iarba.
Am avut nevoie de o singura vara ca dragostea pentru Stiinta sa genereze o pasiune, care este acum pe cale sa dicteze alegerea viitorului si sa se transforme in profesie.
Din acea zi fierbinte de mai si pana la racoarea lui septembrie prezent, am trait pentru Stiinta si langa ea 6 veri tumultoase si incantatoare si alte 5 ierni glorioase, caci pe cea de-a sasea mi-o doresc memorabila! Am laudat-o cu priceperea mea ori de cate ori a meritat si “am urechiat-o” atunci cand nu a fructificat indeajuns potentialul de care dispunea. Am invatat sa o cred si sa ii ofer sustinere neconditionata, indiferent de obstacole si imprejurimi!
Azi, 5 septembrie, ca in fiecare 5 septembrie de la 1948 si pana in prezent, Stiinta este sarbatorita de toti ai ei.
Sa ne traiesti Craiova frumoasa, iar tu, Stiinta, sa ramai la fel de tanara si de neobosita!
Maria Olteanu