HANDBAL (F): EXCLUSIV – REPORTAJ CU HANDBALISTA CRISTINA LUNG, ELEVA COLEGIULUI NATIONAL „FRATII BUZESTI”

Sursa foto: Gazeta Sporturilor

Familia Lung a fost predestinată postului de portar. Dupa ce de-a lungul timpului poarta Craiovei a fost aparata de Silviu Lung si Tibi Lung, acum, Craiova este pazita si la handbal de mezina familiei. Cristina a facut anul trecut trecerea de la junioare la senioare, a reusit sa castige in luna mai a acestui an Cupa EHF si argintul in Liga Nationala si, dupa plecarea Yuliyei Dumanska, e hotarata sa arate ca isi merita un loc de titular intre buturile Craiovei. Cristina își dorește să ducă mai departe numele familiei și să depășească rezultatele obținute de bunicul, tatăl și unchiul ei. Este pentru toți un model, deoarece știe cât de important este sportul în viața fiecăruia, însă în egală măsură știe să aprecieze și școala, fiind un copil care reușește să îmbine atât de bine performanțele sportive cu cele școlare. Elevă la Colegiul Național ”Frații Buzești” în clasa a XI-a, Cristina este speranța handbalului craiovean și românesc, mereu cu zâmbetul pe buze, luptând pentru a-și împlini visul. In luna ianuarie a acestui an ne-a povestit cat de grea, dar si cat de frumoasa este viata de sportiv, cat este de recunoscatoare ca a ajuns sa evoleze la SCM Craiova, dar si cat de ambitioasa este sa depaseasca rezultatele inregistrate pana acum de familia Lung.

A ÎNCEPUT HANDBALUL CU DOAMNA DIRIGINTĂ

”Cu dna dirigintă am început handbalul. Aceasta îmi este alături mereu, mă ajută, mai ales atunci când întâmpin dificultăți la școală, deoarece fiind plecată destul de des, încerc să găsesc mereu înțelegere.” 

DE PE ZGURĂ, DIRECT PE TERENUL DE HANDBAL

Cristina-Lung-e1511972492422
Sursa foto: Sportul Doljean

Prima dată am făcut tenis, însă nu mi-a plăcut. M-am apucat de handbal, deoarece eram mică și aveam probleme cu greutatea. Primul contact cu mingea de handbal l-am avut în clasa a patra. La început a fost o încercare. Sincer, nu am știut despre ce este vorba, însă în foarte scurt timp am îndrăgit acest sport.”

Nu i-a placut sa alerge si a ramas in poarta. Inca de la primul antrenament a fost decisa sa continue traditia familiei. Nu eram prea încântată să alerg, așa că m-am gândit să încerc și în poartă. Mi-a plăcut foarte mult și acolo am rămas. Sunt conștientă de ce au realizat bunicul, tatăl și unchiul meu și sunt decisă să duc numele familiei mai departe. Este un drum dificil, iar în acest moment nu am reușit să parcurg nici măcar un sfert din drumul pe care îl am. Îmi este greu, dar încerc să mă mențin pe o linie de plutire, numai că mai există și momente în care simt că o să clachez.” 

NU A ALES FOTBALUL ASA CUM AU FACUT-O CEILALTI DIN FAMILIE. S-A INDRAGOSTIT DE HANDBAL, INSA JOACA SI FOTBAL IMPREUNA CU FETELE DE LA ECHIPA: Îmi place și fotbalul. Joc din când în când cu fetele de la echipă. Însă am ales handbalul pentru că  mi-a plăcut mai mult. Am trăit momente incredibile și am văzut că se pot face lucruri mărețe.” 

SUSTINUTA NECONDITIONAT DE FAMILIE!

“Ai mei văzând că îmi place sportul, m-au susținut mereu. Nu mi-au spus niciodată sa mă opresc. Dacă mie mi-a plăcut ceva foarte mult, eu am fost susținută de toți.”

DEBUT DE VIS!

La 17 ani si 9 luni a debutat la echipa mare, intr-un meci cu CSM Bucuresti, in Cupa Romaniei, chiar in Capitala. Emotiile debutului se simt si acum, Cristina rememorand acele momente unice. ”Îmi amintesc că eram în Cupa României, jucam cu CSM București. La un moment dat, domnul profesor mi-a zis: ”Lung, intră!”. Am fost foarte emoționată, cel puțin în acele momente nu mi-am dat seama ce se întâmplă cu mine. Am apărat, însă după am conștientizat ce făcusem.

21232098_2022304567991404_3269868906314553998_n
Sursa foto: Gazeta de Sud

Să joc cu CSM București care este o echipă extraordinară și să am o sală cu foarte mulți spectatori, pentru mine a fost un moment unic. Sincer, acel meci m-a marcat, deoarece nu mă așteptam să fie o atmosferă atât de frumoasă și să mă simt atât de bine, în ciuda faptului că am avut emoții foarte mari.”

NU UITA DE UNDE A PLECAT. CELE MAI FRUMOASE AMINTIRI TRAITE SUNT CU JUNIOARELE.

”Am foarte multe amintiri de la echipa de junioare. De anul trecut de când sunt la SCM Craiova am trăit momente extraordinare. Mă bucur foarte mult că sunt într-o asemenea echipă și în primul rând că mi s-a oferit această șansa. Sunt multe fete care și-ar dori să fie în locul meu și totuși nu sunt. Sunt conștientă de șansa pe care am primit-o și îmi doresc ca prin multă muncă să fac treabă bună.”

CAND ERA MICA NU SE GANDEA CA VA AJUNGE INTR-UN TIMP ATAT DE SCURT INTRE BUTURILE CRAIOVEI. INDEAMNA COPIII SA SE APUCE DE SPORT, INDIFERENT DE VARSTA.

„Totul a fost spontan. Tot ceea ce mi s-a întâmplat mie de anul trecut și până în prezent a fost fabulos. Sunt o norocoasă din punctul acesta de vedere. Tehnologia a avut un impact destul de puternic asupra noastră. Copiii ar trebui să facă sport, chiar dacă acesta nu este de performanță. În primul rând, pentru mișcare, pentru a fi cât mai sănătoși. Vedem din ce în ce mai mulți copii care au probleme cu greutatea și această situație a apărut și din cauza faptului că aceștia nu fac suficientă mișcare. Tuturor li se pare mai simplu să stea în fața unui calculator, decât să alerge, să se joace în parc, să desfășoare până la urmă orice activitate în aer liber. În general, copiii aleg ce este mai simplu. Niciodată nu este prea târziu să încerci. În momentul de față am mulți ani de handbal în spate. Însă, indiferent de vârstă, dacă cineva își dorește, merită încercat.”

IMPRESIONATA DE ATMOSFERA DE LA CRAIOVA! SUPORTERII SUNT FANTASTICI! MEREU LE CONDUC SPRE VICTORIE! 

„Întotdeauna când avem meci acasă, așteptăm oamenii să vină la sală să ne susțină. Întotdeauna ei sunt acea mână care ne ajută și care ne împinge de la spate. Iar atunci când suntem pe teren și când ne este greu, dar ei strigă ”Hai, Craiova!” este extraordinar.”

SI IN AFARA TERENULUI FORMEAZA O FAMILIE!

Le-a avut colege de post in acest an pe Yuliya Dumanska si Florentina Stanciu. Dacă Yuliya este doar cu puțin mai mare ca ea, Flori aproape că ar putea să îi fie mamă. Cele doua au fost modelele perfecte.

21366872_10203713517636199_1703666884084427071_o
Sursa foto: Sportul Doljean

”La echipa la care activez am două colege pe postul meu care sunt extraordinare. Mereu am ceva bun de învățat de la ele. Le sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce fac pentru mine. Sunt modele, tot timpul mă ajută. Greșesc, îmi arată, au răbdare. Primesc multă încredere din partea lor. Flori îmi este ca o mamă, mă ajută extraordinar de mult. Atât experiența, cât și gândirea ei mă fac să văd din alte perspective sportul. În primul rând m-a învățat să lupt, să nu mă dau bătută niciodată. Atunci când am meciuri mai puțin bune, mă susține, îmi dă încredere și mă asigură că în viitor totul va fi bine. Mă ajută să nu mă demoralizez și îmi ridică foarte mult moralul. Colegele mele sunt extraordinare!”

MOMENTE DE NEUITAT TRAITE SI SUB TRICOLOR! CRISTINA ESTE INTERNATIONALA ROMANA DE JUNIOARE SI ESTE GATA SA IMPARTA SI POARTA NATIONALEI DE SENIOARE CU YULIYA DUMANSKA.

”Am fost la tineret, mă bucur că mi s-a oferit această șansă. Mi-a plăcut foarte mult și îmi doresc să mai fiu convocată la lotul național. Acolo am întâlnit fete care iși doresc la fel de mult ca și mine să se afirme, să ajungă cât mai sus în handbal. Ne dorim să câștigăm o medalie anul acesta. Este o dorință a noastră, pe care sperăm să ne-o materializăm cât mai repede. Sperăm ca totul să decurgă conform așteptărilor noastre. Toate muncim foarte mult la cluburile la care activăm și în momentul în care, la recomandările antrenorilor, ajungem și la echipa națională, avem doar un singur gând: să ducem România cât mai sus.”

PARTICIPAREA IN CUPA EHF- O ONOARE SI O RESPONSABILITATE. IMPREUNA CU CELELALATE FETE A REUSIT SA IMPLINEASCA VISUL UNEI INTREGI REGIUNI, CARE DE 25 DE ANI A TOT TANJIT DUPA SINTAGMA ”PRIMAVARA EUROPEANA”. IN IANUARIE, NICI EA SI NICI EU NU VISAM CA O SA PASTRAM TROFEUL ACASA … 

 „Am întâlnit jucătoare pe care nu mă așteptam să le întâlnesc. Deși nu joc foarte mult, trăiesc și eu aceeași bucurie cu restul colegelor. Nu pot să exprim în cuvinte sentimentele pe care le am atunci când mi se strigă numele într-o sală din Rusia sau Franța. Este acel sentiment de împlinire, pentru că am ajuns acolo, dar totodată apare motivația pentru că sunt sigură că pot ajunge mult mai sus. Consider că în viață dacă îți dorești ceva foarte mult, poți să realizezi. Important este să îți dorești, să crezi în materializarea visului tău.”

NU SE GANDESTE LA PLECARE. VREA SA FACA MINUNI PENTRU ORASUL EI. 

„Îmi doresc din tot sufletul în primul rând să joc în România, să îmi reprezint țara și în câțiva ani, vreo 2-3, să plec afară, să văd și alt stil, să văd cum se procedează acolo. În țările nordice, probabil, ar fi cel mai frumos, mai ales că ei au un alt stil de viață, au o altă viziune asupra sportului, au alt tip de antrenament, până la urmă ceva nou, ce merită încercat.”

Cand am ajuns la intrebarea clasica: ”Unde te vezi în următorii 5 ani?”, Cristina a raspuns foarte hotarata: În momentul de față nu pot să spun unde mă văd în următorii 5 ani, însă pot să spun unde sunt acum. Mă aflu în lotul celor de la SCM Craiova, muncesc pentru  a ajunge acolo unde îmi doresc, pentru a îmi în deplini visul.”

32508340_485516861864345_349685044555546624_o
Sursa foto: Fan Handbal

AU FOST DATI IN CARE A VRUT SA RENUNTE, DAR DACA AR FI SA O IA DE LA CAPAT ESTE CONVINSA 100% CA TOT DE HANDBAL S-AR APUCA.

”M-am gandit de multe ori sa renunt (rade). Cel mai recent acum două săptămâni. Eram cu moralul la pământ, nu îmi ieșise mai nimic la antrenament. Se întâmplă destul de des, dar am familia alături care mă ajută să depășesc momentele grele, cât și fetele de la echipă. Atâta timp cât m-am apucat de handbal, este clar că el m-a atras de la început. În afara faptului că vreau să ajung cât mai sus cu handbalul, mi-aș dori să uremez și altă facultate.”

ESTE GREU SA SE IMPARTA INTRE SCOALA SI SPORTUL DE PERFORMANTA, DAR PANA LA URMA REUSESTE SA LE IMBINE FOARTE FRUMOS.

„Este foarte greu și uneori chiar dacă îmi doresc rezultate mai bune, nu depinde în totalitate de mine. Când ajung dintr-un meci jucat în deplasare, după un drum lung, obositor, acasă sunt terminată sau dacă am un antrenament special, specific postului meu, acesta necesită mult efort fizic. Au fost și momente mai puțin plăcute, dar am reușit să le depășesc.”

 PAS CU PAS, CA SI 2018 SA FIE CEL PUTIN LA FEL DE BUN CA 2017

„În primul rând imi doresc să fiu sănătoasă, să mă pot concentra cât mai mult atât la școală, cât și la antrenamente. Știu că urmează un an foarte greu, pe ambele planuri. Încerc să realizez pe plan profesional lucruri pe care nu le-am realizat în 2017. Sper ca totul să fie bine!”

A INCHEIAT CU UN MESAJ SINCER, SPUS DIN SUFLET, CA UN SFAT PENTRU COPIII DORNICI SA SE AFIRME IN SPORTUL DE PERFORMANTA, DAR SI PENTRU COPIII CARE NU AU CURAJUL NECESAR PENTRU A INCEPE ACEASTA AVENTURA, CREZAND CA VOR FI NEVOITI SA FACA RABAT DE LA SCOALA

„Orice copil trebuie în primul rând să fie ajutat să înțeleagă cât de importantă   este mișcarea atât pentru a avea o stare de sănătate bună, cât și pentru capacitatea lui de a realiza inclusiv performanțe școlare și sportive. În ultimii ani, sportul a fost lăsat într-un con de umbră, iar rezultatele se observă cu ochiul liber, copii din ce în ce mai plinuți, cu o rezistență la efort scăzută, baza de selecție pentru sportul de performanță s-a micșorat și asta nu  este bine pentru noi ca și țară.

Trebuie promovat mai mult, sportul și cartea se îmbină destul de bine până la un anumit nivel.

Copiii trebuie să înțeleagă că sportul de performanță necesită sacrificarea mai multor lucruri. De exemplu, dacă știu că nu pot renunța la distracție, nu recomand să înceapă această aventură. Nu se pot face amândouă. După ce pierzi o noapte la petrecere, nu poți ca ziua următoare să fii capabil să joci într-un meci, va fi groaznic, iar antrenorul își va da seama.

Încet-încet lucrurile se vor aduna și până la urmă persoana respectivă o să clacheze. Trebuie apreciați și admirați toți cei care încearcă să-și depășească an de an propriile performanțe, atât cele școlare cât și cele sportive. Cred ca fiecare trebuie apreciat în egală măsură. Un copil când simte că progresează, că este pe un drum bun și că viitorul îi surâde, lucrează cu și mai multă dăruire. Sincer, admir foarte mult copiii care fac sport și care simultan au și performanțe școlare, însă în egală măsură îi apreciez și pe cei care sunt focusați doar asupra școlii și realizează performanțe remarcabile de nivel național și chiar internațional.

În final pot spune: că un copil care iubește sportul, este un copil care sigur va reuși în viață. Nu renunțați niciodată la visul vostru, indiferent care este acela!”

Sursa foto: Gazeta Sporturilor

Reportaj realizat de MARIA OLTEANU



Navigare articole

«

»