Rivalitatea inregistrata pe axa Craiova-Bucuresti supravietuieste de ani buni. A trecut timpul, dar nimeni si nimic nu a influentat relatia dintre cele doua echipe, iar venirea in Banie a dinamovistilor a creat o emulatie fantastica, a umplut si tribunele stadionului, intr-o zi trista pentru fotbalul craiovean, la 22 de ani distanta de cand Tunarul s-a transferat definitiv in echipa ingerilor. Meciul cu Dinamo a venit foarte aproape si de data de 5 septembrie, o data atat de importanta, practic prima zi din viata Stiintei noastre.
Dinamo avea sa fie primita ca de obicei, intr-o seara in care 25.000 de olteni din tribune si alti 11 din teren si-au dominat adversarul prin daruire si spirit. Flacara iubirii pentru culorile clubului nostru a izbucnit aseara si a facut ravagii (din nou) in inimile bucurestenilor, plecati din Banie cu scor de neprezentare! Ce seara minunata! Ce vis frumos!
Entuziasmul tribunei, zbaterea lui Pigliacelli, daruirea pana la sacrificu a lui Bancu, dorinta uimitoare a noului-venit Koljic si dubla de senzatie a lui Mitrita, ne fac sa scriem o noua fila de poveste in derby-uri-le cu Dinamo.
Craiova a dat tonul de la Peluza Nord, cu o scenografie surprinzatoare ca de obicei. Dinamo a ripostat, insa nu a impresionat cu ceva frumos, ci doar cu petarde.
De-a lungul meciului, in teren avea sa se vada care este echipa mai solida. Craiova a aratat ca Stiinta din sezonul trecut, in timp ce Dinamo a venit in Oltenia din postura de echipa ce nu prinsese anul trecut primul pluton si care la ultima vizita pe Oblemenco scapase cu un singur gol.
Oltenii s-au ambitionat sa faca un meci mare, pentru istorie, pentru Oblemenco, pentru suporteri. Si le-a iesit! Si nu oricum … Atat de bine, la momentul potrivit, cu adversarul potrivit.
“De patru generaţii încoace, în acest loc de pe pământ, s-o dai pe Ştiinţa mai departe e cel mai de preţ legământ”
Alb-albastrii impulsionati de mesajul suporterilor au inceput meciul cu gandul de a obtine o victorie ce i-ar putea urca pana pe podium. Dinamo insa s-a opus si l-a pus la incercare pe Pigliacelli. Barbut s-a aflat fata in fata cu golul, dar minutul 13 avea sa vina cu ghinion pentru el, mingea depasind cu mult poarta aparata de Penedo.
Momentul de sclipire al nou-venitului Koljic avea sa fie decisiv inainte de pauza. Dupa corner-ul batut de Cicaldau, a urmat golul bosniacului, acesta facand sa erupa tribunele stadionului.
La pauza, pe gazon si-au facut apritia handbalistele Craiovei, primite si ele in aplauze de public.
SEARA OLTENIEI
Repriza a doua a fost de departe a Craiovei, care impinsa de un public insetat mai mult ca niciodata de o victorie in fata rivalei, avea sa valseze pe teren.
Internationalii Craiovei au desenat o faza impecabilă in banda stanga, iar Mitrita avea sa urce Craiova pe cele mai inalte culmi. Sansa ca Dinamo sa mai plece cu ceva din cusca leilor scazuse considreabil cu 20 de minute inainte de final.
Oltenii au rememorat meciul de pe Extensiv de acum trei ani, si-au amintit de corectia dura pe care i-au aplicat-o lui Dinamo si nu s-au oprit astfel aici.
Trupa lui Bratu avea sa fie ingenunchiata in minutul 76, dupa o faza in care Koljic a intrat definitiv in inima oltenilor. Bosniacul l-a gasit singur pe Mitrita in fata portii, iar piticul a semnat dubla, vulcanul Oblemenco fiind neincapator pentru toata dragostea purtata pentru echipa.
Finalul a fost ca pe marile stadioanle ale lumii, cu toti oltenii cantand la unison pentru Stiinta, cu valuri americano-oltenesti si cu juvetii atacand poarta lui Penedo.
Dinamo pleaca din Banie cu traista plina de goluri, iar Craiova incepe parca sa se razbune pentru toate campionatele furate de bucuresteni. Ce dulce revansa!
Sursa foto: Universitatea Craiova
Autor: Maria Olteanu