Golul lui Martic din prelungirile meciului tur tinea sperantele vii, sperantele de care oltenii toti aveau sa se agate intr-o seara de joi importanta pentru fotbalul craiovean, prin prisma faptului că era prima partida europeana acasa, dupa o seceta de 18 ani. Hârtia nu ii arata pe alb-albastri favoriti, nici rezultatul din tur nu era de partea juvetilor, insa aportul publicului nu foarte numeros, dar inimos, avea sa conteze de-a lungul partidei, caci traditionalul “Asa e la Craiova” a fost cantat minute in sir de oltenii din tribune.
Mangia nu a schimbat echipa izbavitoare de la Calarasi, decat Burlacu ramanand pe banca in detrimentul pustiului Baicu. Iar acesta a fost aproape de a-i multumi lui Mister pentru increderea acordata chiar in debut de partida, trecand pe langa gol in minutul 8. Nu a reusit insa sa declanseze nebunia in Banie, lasand tabela neschimbata. S-a jucat pe contre prima jumatate de ora, iar inainte de pauza oltenii au fost nauciti in propriul careu de ofensiva lui Leipzig, Sabitzer nemaiertandu-l pe Pigliacelli. La pauza sperantele, cat si sansele scazusera considerabil, caci misiunea avea sa devina usor imposibila. Daca pana atunci alb-albastrii aveau nevoie de 2-0, din acel moment numai 4-1 mai era suficient pentru calificare.
In repriza a doua, Craiova nu a aratat mai spectaculos, si-a pierdut si capitanul care a iesit accidentat, a atacat prin Briceag si Bancu, dar nu a reusit sa produca inevitabilul. Cand imnul rasuna pentrul ultimele secvente ale meciului, pustiul Baicu a trezit Oltenia din agonie, marcand un gol-centrare superb, ceva ce nu mai vazuse Craiova de pe vremea lui Chivu.
S-a terminat onorabil, 1-1, iar Craiova pare inca necoapta pentru a face pasul inainte. Parasim Europa cu speranta ca la anul vom reveni mai buni si mai puternici, si de ce nu … mai norocosi.
Sursa foto: Universitatea Craiova
Autor: Maria Olteanu