Viata sfideaza cauzalitate, cronologia, contingentele, judecata rationala si pretentiile stiintei. Se invecineaza cu magia, insa totodata cu misterul. Repudiaza verosimilul, cultiva ruptura planurilor existentiale, tolereaza ceea ce este inexplicabil si refuza explicatia. Refuza sa iti dea indicii despre cum va fi, despre misiunea pe care o ai de dus cu desăvârșire pana la final, despre cat de scurta sau lunga poate fi sau despre cat de zbuciumata sau incantatoare se poate arata uneori. Nu iti ofera niciodata ceva nemuncit, insa poate sa iti ia: lucruri sau oameni.
Viata este frumoasa si spontana! Pana la urma spontaneitatea, surpriza, o fac sa fie asa. Insa are momente in care se retrage treptat, oferind locul mortii. Si atunci, brusc, te trezesti din vis si iti dai seama ca fiecare viata se termina cu o moarte si ca fiecare moarte trebuie sa aiba un nume. Abia atunci simti cat de palpabila si cat de subtire e granita dintre cele doua lumi, atunci vezi cu adevarat ca esti neputincios, pentru ca mai presus de toate este un destin. Pe care trebuie sa ti-l duci, cu lacrimi si zambete … pana la moarte. Moartea este punctul culminant al drumului si implicit al initierii.
Soarta i-a zambit argentinianului Emiliano Sala, acesta transferandu-se pentru 16 milioane de euro, de la Nantes la Cardiff. Urma sa joace in Premier League, insa destinul a avut alte planuri pentru el. Nu l-a intrebat nici viata daca si-a terminat treaba pe acest pamant, nu l-a întreba nici moartea daca este pregatit. Totul a fost spontan, insa nu a mai fost frumos. A fost tragic, brusc, fara intrebari si fara raspunsuri. Se intorsese pentru ultima data in Franta sa isi “Ramas bun!” de la fostii colegi, insa nu a banuit ca avea sa fie “La revedere pentru totdeauna!” A plecat luni seara la Cardiff, cu un viitor stralucitor in fata, zburand peste Canalul Manecii cu un bagaj de vise si dorinte arzatoare ce urmau sa se materializeze. Insa a dispărut brusc. Si aici viata a iesit din scena, cortina s-a tras!
Moartea nu a intrebat nimic, s-a ivit intr-un ocean de idealuri, a spulberat vise, planuri si vieti. Acesta este timpul ei, oricat de greu sau de dur ar fi prezentul. Iar cautarile in Canalul Manecii continua si acum, cand scriu aceste randuri, insa sperantele ce poate ieri erau inca prezente, astazi sunt doar lacrimi si flori… Pentru Emiliano Sala si viata lui care a fost grabita si care a cedat in fata pressing-ului mortii!
Autor: Maria Olteanu