Orasul este gri. La fel ca sufletele oltenilor. Este tacut si pustiu, indoliat si inlacrimat, cu gandul la omul ce a adus bucurie acum doua decenii. Craiova insa este trezita de propriul gand si de propria ambitie, in mijlocul lunii octombrie, de orgoliul si determinarea olteneasca. Isi sterge cu greu lacrimile, in incercarea de a nu fi observata. Isi strange suferinta intr-un ghem de trairi, isi pastreaza in suflet iubirea si credinta ce nu o va pierde nicicand si vine la stadion, inecata in propria liniste cu o floare albă in mana.
Dincolo de ratiune, dincolo de putere, dincolo de barierele imaginare, de înfiriparea gândului si de abstractul vremii, Craiova forteaza cu încredere si inconștienta imposibilul, caci timpul s-a oprit in loc si ne roagă sa nu încheiem povestea … A fost scrisa cu magie si determinare de eroi, in vremuri de mister, demult apuse, de oameni care au adus glorie intr-un moment in care Craiova era punctul de sprijin si temelia fotbalului romanesc.
In umbra vremurilor apuse ne proiectăm telurile in incercarea de a smulge un zambet, de a mai sterge o lacrima, in goana spre victorie, însetati de succes. Nu ne dam la o parte, caci azi suntem aici sa scriem istorie. Ne ancoram printre lacrimi si zambete, inotam printre valurile înspumate ale agoniei, amintirile noastre desfăcându-se în mistere si neintelesuri.
Lacrima de peruzea o înecam acum, zambetul concentrand intensitatea trairii, facandu-ne sa pulsam la unison cu speranta. Este o zi trista si grea, dar trebuie sa aducem un strop, o farama de bucurie, un dram de speranta intr-un ocean de tristete.
Tremuram … Suntem un contrast tumultos de trairi si sentimente, suntem un vulcan erupand de pasiuni si dorinte arzătoare. Suntem inconjurati de sentimente diverse. Suntem noi! Auzim strigari, auzim chemari, vedem aievea valuri de lumina ce ne cheamă, la fel ca zarea cu rasuflarea fierbinte. Vrem sa simtim albe închipuiri, vremuri de mister ce se perinda prin mintea noastra inundata de falnice vibrații. Ne aflam intr-un perpetuu zbor, intr-o falfaire permanenta de aripi albe si albastre.
Taina adâncurilor ne șoptește eternitatea si ne confera increderea ca totul se va metamorfoza din ambiguu, intr-o profunda claritate in care vom fi liberi sa visam.
…………………………………….
Craiova plange! Isi plange eroul! Craiova tremura! Craiova este o traire, o stare de spirit, o emotie. Aproape 12 ore de la ultimul fluier, aproape 24 de ore de la ultima bataie de inima. Ziua de ieri a trecut… S-a scurs lin si spontan. Ieri s-a terminat o serie neagra. Am asteptat 16 ani! Dar tot ieri s-a terminat si o viata! Si of ce viata! Ieri a fost un final si totodata un nou inceput. Oltenii au mai avut puterea sa isi smulga un zambet, sa mai cante pentru echipă, sa se mai imbratiseze. Au avut puterea sa isi stearga lacrima si sa invinga Steaua la capatul unei curse imprevizibile, dupa 16 ani.
Craiova se hraneste cu bucuriile ei si se cufunda in durerile proprii! Craiova tremura, plange si tresare!
CRAIOVA ESTE MAGICA! SI NIMENI NU II POATE FURA FRUMUSETEA!
Autor: Maria Olteanu