Romania si Educatia. Partea II

Rubrica realizata de Bianca Mirea


De-a lungul celor 10 ani pe care i-am petrecut in scolile din Romania, am avut ocazia sa intalnesc si sa cunosc numerosi profesori, dascali, care imi vor ramane pentru totdeauna in inima. S-au deosebit de ceilalti prin valoarea individuala si capacitatea proprie de a adopta un alt stil de lucru, ce permitea o conexiune intre ei, materia pe care o predau si elevi. La polul opus am intalnit si profesori cu care nu am putut stabili nicio legatura, al caror stil nu s-a pliat deloc pe modul meu de invatare.

Uitandu-ma, acum, retrospectiv, pot spune ca majoritatea cadrelor didactice pe care le-am intalnit pana in clasa a 9-a fac parte din prima categorie, insa, in perioada liceului, situatia sta putin diferit, caci atat eu, cat si multi alti colegi de-ai mei, am cunoscut numerosi profesori dezinteresati de munca pe care o fac. Asa cum am precizat in articolul precedent, dascalii trebuie sa fie modele de urmat pentru elevi, exemple care sa le ghideze pasii, insa, cum se mai poate face acest lucru, daca multi dintre cei care se afla la catedra sunt mereu frustrati si suparati pe meseria pe care si-au ales-o. Aparent decizia luată a fost gresita. Pentru functionarea eficienta a sistemului educational avem nevoie DOAR de cadre didactice dedicate muncii lor, care sa practice actul educational cu drag si seriozitate, care, pana la punctul de a ajunge in fata elevilor, sa posede suficiente cunostinte atat pedagogice si psihologice, cat si din sfera disciplinei pe care o predau. Imi place sa compar dascalii cu niste sculptori, caci la fel cum un artist sculpteaza piatra sau lemnul, pana in forma finala, o opera de arta, la fel procedeaza si profesorii cu elevii, modelandu-le si slefuindu-le cunostintele si abilitatile pana in punctul final, unde fiecare devine el insusi.

Cred ca primul pas catre insanatosirea sistemului educational este valorificarea si promovarea dascalilor moderni, implicati si dedicati meseriei pe care o urmeaza. Caci de aici pleaca schimbarea, de la curajul pe care fiecare cadru didactic il are. Este de o importanta deosebita ca acestia sa caute reinventarea constanta in functie de elevii pe care ii au la clasa, aidoma artistilor care sunt intr-o continua cursa de redescoperire proprie. Nu o sa dau numele acestor persoane, insa o sa va descriu modul lor de a stabili o conexiune cu elevii, de a-si desfasura ora, calitatile si abilitatile lor individuale.

Pot spune ca profesorul care si-a lasat amprenta asupra noastra, ca elevi, nu a fost cel care a dat teste usoare si ore libere. A fost cel care a stiut sa ajunga in sufletelul fiecarui copil in parte, in inima si gandul fiecarui elev, care, in pofida faptului ca parea dezinteresat de materia care ii e predata, a reusit sa fie determinat sa inteleaga si sa indrageasca respectiva disciplina. Mereu am apreciat profesorul care reusete involuntar sau nu sa ne transpuna intr-un alt univers inca din momentul in care intra in clasa. Si acest univers se creeaza nu doar facand ceea ce prevede programa scoalara, lectie dupa lectie. Atunci reusesc sa fie strecurate si niste minute de „pauza”, in care profesorul poate sa dea o alta interpretare materiei pe care o preda, rezultand dezbateri intre el si elevi, furnizarea unor informatii care sa aiba legatura cu viata cotidiana sau discutii adiacente care sa cuprinda chiar mai multe domenii, astfel incat elevul, dar si profesorul, la sfarsitul orei sa plece cu un bagaj cultural mult mai bogat. Caci despre asta este vorba aici, in tot acest sistem: elevul sa invete cum sa-si poata folosi gandirea. Si da, sunt multi astfel de profesori, care vor sa se redescopere, sa adopte un alt mecanism de apropiere si empatizare cu elevii. Cu ce raman elevii dupa patru ani petrecuti in fata unui profesor? Cu informatii din chimie, fizica, informatica, etc? Nu! Elevii raman cu tehnica de lucru deprinsa de la dascalul sau, cu dezbateri si informatii adiacente obiectului studiat, care se leaga de viata cotidiana sau cu sugestii si recomandari despre carti, filme sau diferite subiecte, pe care profesorul le-a facut.

Intr-adevar, meseria de profesor poate fi cateodata o adevarata lupta de supravietuire in unele colective scolare. Elevul isi arata cu multa patima indiferenta, argoanta si plictisul atat in fata celui aflat la catedra cat si in fata colegilor sai, iar din nefericire in aceste grupuri se pot pierde foarte usor profesori minunati, dascali, care vor sa-si desfasoare ora si intr-un alt mod. Insa nu au cum, din cauza zarvei produse in clasa, dar la fel de bine se pot pierde si elevii care nu se regasesc in acel tipar. Facand parte dintr-un colectiv asemanator, am avut ocazia sa intalnesc cadre didactice dornice sa vina in fata noastra cu o alta metoda de lucru, dar, care, efectiv sa fie impiedicate de lipsa unei bune discipline a grupului in sine, sa-si prezinte ore asa cu isi propusesera. Atunci observam o problema, care nu se regaseste doar in dreptul elevilor, ci si in cel al profesorilor. Elevii intitulati nerespectosi sau lipsiti de bun simt au in spatele lor multe alte cauze care au determinat formarea acestui comportament. Unii poate au parinti dezinteresati si prea ocupati sa se mai dedice educatiei propriilor copii, iar altii, poate au profesori, care, la randul lor, sunt indiferenti in ceea ce priveste educarea elevilor.

Stiu cat de grea este comunicarea cu astfel de elevi, insa, noi ca societate, nu ne mai dorim ca elevii si, implicit, viitorii adulti, sa fie niste indivizi incapabili sa se comporte civilizat intr-un mediu academic si nu numai. De asta profesorii din ziua de azi au atata putere de a influenta soarta unui copil, poate chiar a unor generatii intregi, si asta doar daca aloca mai mult timp educarii si emanciparii celor care au anumite deficiente comportamentale. Doar in acest mod pot fi recuperati acesti elevi, caci in cazurile in care parintii nu pot fi activi, profesorul trebuie sa se transforme in liantul ce face legatura dintre scolar si viitorul care il asteapta in fata. Ati putea foarte usor afirma ca meseria de profesor prevede doar transmiterea anumitor cunostinte elevilor, insa, pentru a ajunge societatea aceea de adulti responsabila si rationala pe care o doriti, trebuie sa incepeti si dvs, profesorii, sa ajutati mai mult la slefuirea comportamentelor pe care elevii le au.

Sursa foto: Valorile noastre – facebook



Navigare articole

«

»