IUBIREA SI CONVINGERILE NU NI LE POATE FURA NIMENI, NICICAND!

A fost o noapte lunga, o noapte care a trecut greu, o noapte pe care o tot visam si o creionam cu ochii mintii. Am simtit ca vom gasi puterea sa zambim dupa atata agonie si nedreptate, dar nu am reusit.

Am plans cu totii. Am plans cei care am avut convingerea ca acum va fi bine, ca acum este anul nostru si ca nimeni nu ne mai poate fura sau răpi aceasta bucurie.

Lacrimile atarna greu, caci atunci cand simti ca meriti, totul este atat de amar.

Dezamagirea este uriasa, caci si asteptarea a fost la fel. Iubirea a prins aripi, iar increderea a incoltit atunci cand poate ne asteptam cel mai putin: in plina pandemie, in mijlocul unui sezon greu si atipic, distantati de regulile impuse de autoritati. Dar ne-am simtit, s-a creat intre noi ceva ce nu poate fi explicat in cuvinte si ne-am unit. Ne-am unit pentru a fi ÎMPREUNĂ la finalul fiecărei izbande mult asteptate si pentru a fi ÎMPREUNĂ intr-un moment in care extazul a fost umbrit de maturitatea adversarei.

Dincolo de orgoliul nostru ranit si de aceasta rana care nu mai poate fi vindecata de 29 ani si pe care trebuie sa o privim cum sangereaza cel putin inca un an de acum inainte, trebuie sa recunoastem ca ieri nu am fost atat de buni pe cat ar fi trebuit sa fim intr-un moment atat de important. Ne-am dovedit a fi din nou prea mici pentru un vis prea mare. Nu ne-am dozat entuziasmul pentru clipa care chiar a contat. Am explodat inainte, caci asa suntem noi construiti, ne-am alimentat optimismul cu tineretea si exuberanta alor nostri si pe ei nu i-am lasat sa refuze ca acum pot fi, in ciuda varstei, mai mari ca oricand …

Intr-o seara de vara caniculara, in care puteam jura ca vom rupe blestemul ultimelor trei decenii, intr-o seara in care am fost mai uniti ca niciodata, intr-o seara in care ne-au incercat toate sentimentele, de la bucurie exploziva, teama justificata si dezamagire sufocanta, ne-am aratat noua si tuturor care nu au crezut in noi ca spiritul si identitatea nu au murit si ca acum suntem mai puternici ca oricand.

Cand ne-a fost greu, nu a suferit nimeni pentru noi, când viata ne-a doborat si ne-a aratat pragul de jos, nu a ingenuncheat altcineva in fata suferintei noastre.

Cu 15 minute inainte de final am simtit ca aproape nimic nu mai poate fi indreptat, ca am fost din nou atat de aproape, acum mai aproape chiar ca oricand, dar ca intreaga conjunctura si tot dezechilibrul emotional din ultimele doua saptamani ne-au pus la pamant. Dar este o chestiune de timp pana cand ne vom ridica. Dupa o noapte in care am plans si inca o zi in care mai putem sa varsam lacrimi si sa ne punem intrebari, maine trebuie sa uitam tot, sa luam ce a fost bun din acest sezon atat de complicat si sa invatam din ceea ce am gresit atunci cand trebuia sa o facem cel mai putin. Pentru asta exista maine! Pentru noi toti cei care ne vom ridica si vom demonstra lumii intregi ca intr-o zi va rasari soarele si pe strada noastra si ca va ramane acolo, stralucitor si zambitor. Pentru ca avem nevoie de stralucire si zambete, de unitate si de incredere. Aseara am fost raniti, dar nicidecum ucisi. Si cat inca inima noastra si inima sudului mai bat, povestea va merge mai departe!