FOTBAL: SEARA DE VIS, AZI CEREM BIS!

Romania lui Radoi, tanara si exuberanta, cu fantezie si plina de entuziasm, ne incalzeste in octombrie pastel cu nuante de toamna. Cu responsabilitatea cucerita in vara, pustii fac din fotbal magia serilor incantatoare in care refuzam sa acceptam ca de atatia ani nu am mai gasit formula castigatoare, nu am mai gasit o Romanie atat de glorioasa.
Ca intr-un iures local, intr-o atmosfera calda si primitoare, la periferia Bucurestiului si langa autostrada ce duce la Ploiesti, elevii lui Radoi gasesc resursele necesare si doza de curaj cu care sa rapuna Irlanda.
Primele secvente sunt de tatonari, ai nostri nu risca nimic si prin urmare nu castiga. Irlanda este tinuta in corzi si departe de poarta lui Vlad. Din tribune, glasurile mai pline de optimism ca niciodata imping tricolorii stralucitori spre poarta lui Conor Hazard, goalkeeper-ul lui Celtic.
Hazard irlandez
Predestinat sau nu, sa te cheme Hazard si sa te hazardezi intr-un moment nefast, Conor pleaca dintre buturi neinspirat si il face zob pe Dennis Man, care goneste insetat spre poarta, rupandu-se astfel echilibrul numeric. Stadionul amuteste si pulsul atinge din nou cote maxime. Curge si sange, dar fotbalul are de toate, riscul este mare, responsabilitatea deopotrivă.
Nationala de repriza a doua
Pana la pauza tricolorii nu parasesc ghetele, sunt inca timizi si stau cuminti, in jurul liniei mediane, departe de poarta adversarilor si totodata departe de propria poarta. Constructia functioneaza, apararea este de fier, ca in vremurile bune, benzile sunt inspirate si creeaza panica. Minutele aditionale ne gasesc in jumatatea irlandezilor, cu suflu proaspat si incredere, fortand dezmortirea tabelei pana la vestiare. Cu o nuanta de simetrie, la fel ca la duelul cu Ucraina si ca la partida “celor mari” din Feroe, pana la pauza nu gasim drumul spre reusita, dar nu dramatizam, caci perspectivele sunt promitatoare, iar secventele secunde fructoase.
Sufocantă asteptare
Discursul lui Radoi se resimte in vene si in atitudine. Sangele pulseaza cu si mai mare viteza, driblingul e mai curat si mai fin, iar traseele din iarba au o singura directie. Romania, mult mai proaspata, dar la fel de concentrata, iasa din propria-i cochilie si se desface atat de somptuos, atat de frumos, atat de incantator.
Oltenia Eterna Terra Nova
Doza de imaginatie din sud se impleteste cu sclipirea, iar avalansa naucitoare de creativitate, viteză, tehnică si rafinament, dă peste cap mașinăria deja obosita a irlandezilor. Brighton via Craiova si Craiova via Targoviste, iar copiii in galben ai severineanului Radoi sunt cu doi pasi in fata adversarei, capitanul Tudor Baluta si mai apoi Valentin Mihaila izbutind sa scuture cu sete si patos plasa vizitatorilor.
Nationala lui “3-0”
Pana la ultimul fluier tricolorii din iarba se dezlănțuie, iar cei din tribuna sarbatoresc. Motivele sunt numeroase si intemeiate, respiram aerul proaspat si curat al fotbalului, ne reinventam si ne bucuram dupa orice reusita. Andrei Ciobanu inchide tabela la 3-0, iar Romania ii administreaza (si) Irlandei de Nord o corectie dura, reflectata insa si pe gazon, si in statistici, si in birouri. Eroii jubileaza, suporterii reinvata sa zambeasca, iar presa are datoria de a lauda aceasta nationala, de a o sustine si de a o descrie cat mai frumos cu putinita.
In cautarea viitorului …
Un nou turneu final nu ar fi vis, ci recompensa, pentru ca dupa atata amar de vreme, o echipa in galben a Romaniei nu ne mai “hraneste” cu himere desarte, ci doar cu exagerat de mult optimism! Cu o evolutie patetica si cu stralucirea de odinoara din ghete, simtim cum (re)intram in lumea buna a fotbalului, recapatandu-ne mai toate calitatile de acum un sfert de veac!
Cele doua izbande legate in decurs de cinci zile sunt îmbucurătoare, ca o gura mare de oxigen dupa portia amara de fotbal din Danemarca.
Bucurie vs reverie
Noaptea se lasa peste zambetele juvenile si aduce de la sine emotia unei zile ce poate fi atat de dulce, dar si atat de amara. Cu gandul tinut strans in chingile timpului, numaram nerabdatori si cu teama orele ramase. De la Voluntari si pana la Bucuresti, de la curajul si entuziasmul tinerilor, gonim în noapte pana la experienta si puterea veteranilor. La Bucuresti e frig si liniste, dar e calmul de dinaintea furtunii. E o liniste apasatoare, greu de indepartat si parca si mai greu de inteles…
Povestea de la Voluntari continua azi, pe Arena Nationala, cu noi toti martorii unui octombrie de 12 puncte!
Hai, Romania!
Maria Olteanu
Foto: CFR Cluj


Navigare articole

«

»