Reportaj realizat de Maria Olteanu și Bianca Mirea
Voluntarii schimbă comunități, iar voluntariatul schimbă oameni! Dariana este un munte de ambitie si perseverenta, de candoare si incredere, venustatea chipului interpenetrându-se magic cu cea a sufletului! Face parte din familia JCI Craiova de 2 ani si este imposibil sa nu o fi remarcat si apreciat la fiecare eveniment. Prin seriozitate, finete si mult bun-simt a reusit sa ajute ori de cate ori am avut nevoie de ea, ne-a fost sfatuitor si pentru mai tinerii nostri colegi, chiar mentor. Calmul si echilibrul din discurs sunt admirabile, iar ideile pe care ni le-a impartasit am putea sa le citim de fiecare data cand ne e greu, cand simtim ca esecul ne doboara sau cand ne dorim sa obtinem o versiune mai buna a noastra. Romania are nevoie de tineri exact ca ea! Nu ezitati si luati-va doza de curaj si înțelepciune din interviul de mai jos!
Reporter: Dariana, pentru inceput, te las pe tine sa te descrii
Dariana Stănculescu: Sunt o persoana extrovertita, prietenoasa, imi place foarte mult sa petrec timpul cu fratele meu mai mic si imi place, de asemenea, sa ajut persoanele din jurul meu. Stiu sa ma integrez in orice imprejurare si sa ma fac placuta, iar uneori am nevoie de recunoasterea anumitor prieteni, dar mai ales a familiei. Sunt o fire impulsiva, activa, iar in ceea ce privesc activitatile ce tin atat de curriculum, cat si de partea extra-curriuculum, ma implic cu entuziasm si depun tot timpul o munca considerabila. Imi displac activitatile monotone, sunt orientata mereu spre schimbare. Sunt dornica sa detin controlul general. Au existat momente in care obstacolele nu au ezitat sa apara, ca in drumul oricarui adolescent, si chiar daca uneori m-am ratacit, am invatat sa le privesc ca fiind stalpii maturizarii si dezvoltarii mele.
R: Ultimele generatii ne-au demonstrat ca voluntariatul nu mai reprezinta doar diplomele pe care le aruncam intr-un dosar, ci incepe sa fie un stil de viata, de care o data legati, cu greu ne mai putem desprinde. Din punctul tau de vedere, ce este voluntariatul?
D.S: Pentru mine voluntariatul a venit ca o oportunitate ce mi-a deschis ferestre nelimitate si ca o dorință de a explora orice provocare, devenind „drogul” fără de care nu pot trăi și, oricât de prost ar suna, eu o fac pentru mine, pentru că este o endorfină de cea mai pură calitate pe care am descoperit-o în organismul meu atunci când ajut. Când faci voluntariat începi să vezi lumea cu alţi ochi – vezi problemele, lipsurile şi supărările celor din jur, iar mintea ta începe să caute soluţii pentru a aduce o pată de culoare şi un zâmbet în jurul lor.
R: Stim ca lucrurile cu care avem pentru prima data contact, ni se par putin mai ciudate, neobisnuite. Cum si cand a fost prima data cand ai luat contactul cu voluntariatul? Cum te-ai simtit la inceput si cum te simti acum, dupa aproape 2 ani de voluntariat? Exista vreo diferenta?
D.S: Cu siguranta se simte o usoara diferenta, mai ales dupa aproximativ 2 ani de colaborare cu echipa sau daca pot sa o numesc chiar ”familia” JCI Craiova. Cand am auzit prima oara de aceasta organizatie nu m-am gandit ca va ajunge sa reprezinte o prioritate, am mers pe instinct si am aplicat. Peste putin timp eram deja la primele intalniri, cand am avut primul contact cu colegii mei si recunosc ma simteam putin emotionata. Era un loc nou, oameni noi, responsabilitati noi, pe scurt o noua aventura. Emotiile si micile ezitari de la inceput nu m-au impiedicat sa leg prietenii frumoase, sa iau parte la evenimentele noastre, ba chiar m-au ambitionat sa continui cu voluntariatul pentru ca simteam ca ma aflu in locul potrivit. In prezent, la distanta de 2 ani de cand am facut cunostinta cu JCI, nu numai ca m-am acomodat si totul a devenit ca o ”rutina”, dar ceva din mine isi va avea mereu locul in organizatie.
Să nu își piardă zâmbetul; să dăruiască unul de câte ori au ocazia!
R: Cum am spus si anterior, voluntariatul nu este despre hartii si diplome, ci despre implicare, dorinta de schimbare si moderniazare a comunitatii in care traiesti si despre plusul pe care tu, ca voluntar, il poti aduce prin munca ta. In ce proiect sau eveniment ti-ai lasat amprenta cel mai mult? Cat de greu a fost?
D.S: Atunci cand mi se ofera prilejul de a participa la o multitudine de activitati si proiecte, nu imi stabilesc o lista de prioritati, ci din contra imi doresc sa reusesc sa particip la toate, sa vad cu ce noi experiente ma pot confrunta. Astfel ca o parte din timpul, munca, sufletul meu au fost si vor fi mereu in toate evenimentele organizate de-a lungul timpului, dar cred ca proiectul ”Be a Buddy, not a Bully” ocupa un loc important, cu scopul prevenirii bullying-ului in scoli, destinat invatamantului primar din scolile din Craiova. Intalnirile absolut unice cu copiii cu aproximativ 7 generatii mai mici decat mine au avut cea mai puternica amprenta asupra mea si m-au facut nu numai sa lupt sa produc o schimbare, ci sa am certitudinea ca am provocat ”o miscare” pe cat de mica, pe atat de benefica, in mentalitatea lor.
R: Care sunt sfaturile pe care le ai pentru cei care acum iau contact pentru prima data cu activiatatile de voluntariat?
D.S: Sa nu ezite niciodata, sa nu se teama de noile provocari, sa indrazneasca cu curaj si incredere. Sa nu rateze niciun eveniment, sa participe la toate, sa se bucure de absolut toate oprtunitatile care li se ivesc. Sa munceasca alaturi de echipa, sa se bucure de oamenii frumosi cu care interactioneaza, sa isi faca multe, multe amintiri si sa nu isi piarda niciodata indiferent de situatie, zambetul de pe buze si mai mult, sa daruiasca unul de cate ori au ocazia.
R: Care sunt atributele unui voluntar de succes?
D.S: Caracteristica comuna, ce uneste un grup de voluntari este desigur determinarea si vointa de a schimba ceva in bine in comunitatea din care fac parte. Un voluntar de succes stie că este o parte importantă a comunităţii din care traieste si nu va aştepta niciodata recompense sau merite pentru ceea ce face. Nu veţi vedea niciodată un voluntar fără chef de viaţă sau plictisit. Optimismul si perseverenta unui voluntar dedicat vor fi mereu puternice. Nu in ultimul rand, nu trebuie sa lipseasca din intreaga reteta, spiritul de echipa pentru a maximiza impactul lor asupra comunitatii.
Voluntariatul poate fi implementat în toate segmentele de vârstă!
R: Majoritatea voluntarilor care activeaza in ONG-uri sunt liceeni. Ca de la voluntar la voluntar pot afirma ca sunt unele activitati care se desfasoara si in timpul orelor, iar de cele mai multe ori trebui sa fim prezenti la ele, adica sa absentam de la scoala. Cum a fost in liceul tau? Profesorii te sustin, imbratiseaza conceptul de voluntariat?
D.S: In cazul meu, nu am intampinat greutati deoarece toti profesorii au fost deschisi la ideea de voluntariat si chiar mai mult, m-au sustinut sa particip mereu. Totodata am reusit sa influentez si colectivul clasei sa ia parte si sa se implice, iar o parte imi sunt acum colegi in organizatie.
R: Am ajuns la concluzia ca voluntariatul schimba mentalitati, comunitati de oameni si, nu in ultimul rand, schimba vietile a foarte multor persoane. Voluntariatul este o necesitate pentru dezvoltare si schimbare in bine. Acum vine intrebarea mea: Cum ii incurajam pe cei mici sa faca voluntariat? Cum ne putem largi sfera de influenta si asupra elevilor din clasele primare si gimnaziale, dar si asupra stundentilor sau tinerilor care sunt in primii ani de contact cu piata muncii? Ce-ai face pentru a ajunge la acest grupuri tinta, cand, in ceea ce priveste scoala, vedem o reticenta a profesorilor asupra acestui concept, voluntariatul?
D.S: Asa cum totul are un inceput, voluntariatul poate fi implentat in toate segementele de varste cu un efort considerabil. In primul rand un obstacol, daca pot sa il numesc asa, este reticenta sau neimplicarea cadrelor didactice care poate nu sunt destul de familiarizate cu acest concept. Deci un prim pas ar fi informarea in randul elevilor, dar si a profesorilor, de la care va trebui sa porneasca ulterior impulsul. Asa cum pe mine m-au atras evenimentele care sunt benefice varstei mele, asa se pot gasi idei de proiecte in care cei mici, dar si cei mai mari nu vor ezita sa isi arate interesul. Problemele unei comunitati pot fi distribuite pe segemente de varste si cu siguranta vom gasi o metoda, nu asa formala, mai atractiva de la mic la mare, de a organiza un concept care sa imbine munca comunitara cu voia buna.
R: Mai bine decat oricine, voluntarii care activeaza in ONG-uri au capacitatea de a reflecta catre viitor, de-si crea planuri, idei si strategii despre diferite domenii pentru urmatorii anii. Care sunt planurile tale de viitor?
D.S: Imi doresc sa urmez Facultatea de Jurnalism, pentru ca imi place sa lucrez cu oameni din toate domeniile, sa cunosc povesti de viata si sa promovez lucuri si valori, iar in paralel sa imi construiesc o afacere a mea, pentru ca de mica am visat sa conduc o intreprindere unde sa imi pun amprenta si sa implementez micile idei.
Îmi doresc să devin cea mai bună versiune a mea!
R: Voluntariatul este despre zambet, dar si despre efort. Cere acesta sacrificiu?
D.S: Ca orice angajament, voluntariatul implica foarte multa munca, dedicare si cere timp din partea voluntarilor, pentru ca fara acest minim efort, nimic nu ar fi posibil.
R: Cat de des intampina un voluntar greutati si ce il motiveaza sa continue?
D.S: Un voluntar este, cum am mai spus, mereu motivat si empatic cu cei din jur, tocmai pentru ca asta urmareste sa promoveze, dar se poate lovi si de bariere destul de des. Tocmai pentru ca nu este usor sa produci schimbari peste noapte, oamenii sunt din ce in ce mai reticenti la ideea de ”nou” si munca unui voluntar poate fi adesea dificila. El va fi motivat de fiecare lucru din jurul său, indiferent cât de mic este: zâmbetul unei persoane vârstice, îmbraţişarea unui copil, un copac nou plantat. Orice realizare, oricât de mică sau mare ar fi ea, îi va oferi voluntarului încrederea de care are nevoie pentru a continua ceea ce face.
R: Cum si-au lasat amprenta asupra ta oamenii cu care ai colaborat si cat de importante au fost sfaturile lor?
D.S: Tot timpul am fost orientata spre schimbare si imi doresc sa devin cea mai buna versiune a mea, sa invat de la cei din jur si la randul meu sa pot fi un exemplu pentru altii. Am colaborat cu foarte multe persoane, din domenii vaste si am incercat sa iau de la fiecare ce aveau mai bun si benefic pentru mine si pot spune ca mi-am imbunatatit multe aspecte, tocmai pentru ca am invatat de la cei mai buni ce sa pun in aplicare, si cum.
R: Ce argument suprem ai oferi cuiva pentru a-l convinge sa se implice si el intr-o activitate de voluntariat?
D.S: Mulțumirea de la finalul zilei in care ai stat multe ore întregi în picioare tocmai pentru a-ti demonstra ca poti sa fi cea mai bună versiune a ta, în fiecare zi, dar si feedback-ul pe care îl primesti atunci cand vezi fericirea pe chipurile unor copii, adulți, animale pe care ai putut sa le ajuți doar prin buna-vointa si implicare.
Sa nu renunț, sa lupt pana la final, iar dacă pierd, sa pierd cu capul sus!
R: Dincolo de satisfactia sufleteasca, ce castiga un tanar care face voluntariat?
D.S: Câștigă oameni la fel de buni, sau poate si mai buni de la care poate invata zilnic, si se poate dezvolta. Recunoașterea celor din jur si deschiderea nelimitată de noi orizonturi ce i se vor deschide la fiecare pas facut in procesul de implicare pot fi unele din cele mai bune câștiguri ale unui voluntar. Chiar dacă la început totul pare formal sau simplu, ajungi sa te atașezi de cei cu care lucrezi si de evenimentele organizate care, de altfel, au contribuit la dezvoltarea mea personala.
R: Daca te gandesti la defectele pe care le ai, care ar fi?
D.S: Am un temperament impulsiv si uneori am tendința sa iau decizii necantarite, care se dovedesc ulterior problematice. Ma panichez foarte usor in situatii tensionate si am nevoie de putin timp sa imi regasesc calmul inițial.
R: Care este sfatul pe care l-ai primit de la parintii tai si pe care ai vrea sa il impartasesti si copiilor tai?
D.S: Niciodată, oricât de mare sau mică este miza sau cat de grele sunt obstacolele, sa nu renunț, sa lupt pana la final, iar dacă pierd, sa pierd cu capul sus, pentru ca pot face orice imi propun!
R: Ne pierdem in detalii si de multe ori ignoram esenta. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?
D.S: Da, adesea ne ratacim in detalii si ratam lucrurile mici si frumoase din viata, care de altfel sunt adevaratele bucurii. Trebuie sa invatam sa pretuim familia, prietenii, animalele din jurul nostru, chiar si orice raza de soare care ne bate in geam dimineata. Sa fim mai recunoscatori pentru tot ce avem, sa ne plangem mai putin si sa invatam sa vedem frumosul in orice lucru marunt, fie el o calatorie, o plimbare prin parc sau un film vazut cu cei dragi.
R: In viata trebuie sa ramanem noi insine indiferent de situatie, dar un personaj de pe sticla, unul de revista, de carte sau din istorie poate fi, realmente, un model de viata pentru noi.Care sunt modele tale in viata?
D.S: Cu siguranta ca toate personajele fictive sau nu pot fi modele de viata prin poveștile lor si cum aleg sa inspire oamenii. Pentru mine singurele modele ce ma inspira zi de zi si ma fac sa devin o persoana mai buna, mai puternică sunt părinții mei. Greutățile, ambiția, perseverența, curajul si devotamentul ce ii caracterizează pe ambii, joacă un rol important in dezvoltarea mea si ma face mândră si recunoscătoare ca am zilnic un model pe care sa il apreciez si sa il urmez.
Oamenii joacă în fiecare zi o nouă tipologie și lasă loc de foarte multe interpretări!
R: Majoritatea tinerilor afirma cu zambet in priviri ca perioada liceului este cea mai frumoasa din viata, perioada in care inca poti sa mai copilaresti, dar concomitent sa intri in lumea adultilor, in care parerea ta conteaza si nu in cele din urma anii in care se formeaza prietenii indestructibile. Tu te apropi de linia de finish, cum au trecut pentru tine acesti ani si ce astepatri ai de la perioada ramasa?
D.S: Sunt de acord, perioada liceului este una unica si de care sunt sigura ca imi va fi dor mai tarziu, tocmai pentru ca a trecut fara sa imi dau seama. Si poate timpul a zburat cand nu eram atenta tocmai datorită dorinței de cunoaștere, de maturizare, de experimentare. Toate întâmplările pe care adolescenta mi le-a oferit pana acum m-au făcut să imi doresc sa gasesc echilibrul între părțile cele mai importante din viața unui om : familie, scoala, prieteni, iesiri, responsabilitati. În continuare ma astept ca obstacolele sa fie din ce in ce mai greu de depasit, dar nu imi e frica de ce urmează tocmai pentru ca am avut prilejul să jonglez cu multe situații dificile.
R: Am fost invatati sa traim in lumi duplicitare, sa zambim si sa plangem in acelasi moment, sa fim sinceri si sa tradam intr-o singura propozitie. Cat de greu este sa purtam masti in fiecare zi a vietii noastre, in fiecare moment?
D.S: A purta o masca poate sa însemne de la teama, la vulnerabilitatea unei persoane in raport cu societatea din care face parte, de a afișa anumite trăsături, păreri sau sentimente. Fiecare isi gestionează trăirile interioare afective si alege sau nu, sa poarte o mască, sau sa fie 100% real si sa spuna ce simte, ce gândește, cui ii este prieten sau pe cine detestă cel mai tare de la masa din colț, fără să se ascundă. Din experienta mea, oamenii care ma înconjoară din diferite spații, joacă în fiecare zi o nouă tipologie si lasa loc de foarte multe interpretări, tocmai pentru ca aleg sa pozeze in ceva putin plauzibil.
R: In majoritatea interviurilor, incepand de la cele de angajare si pana la cele de perspectiva, urmatoarea intrebare este de baraj: Unde te vezi in urmatorii 5 ani?
D.S: Este genul de întrebare la care ezit să dau un raspuns cert, tocmai din prisma faptului ca nu pot stii ce imi rezerva universul nici de pe o zi, pe alta. Sunt foarte sceptică în ceea ce privesc planurile de viitor, tocmai pentru ca in fiecare zi poate aparea o nouă oportunitate, o nouă schimbare, iar tot ce ti-ai propus poate sa se schimbe radical. Tot ce imi doresc atât în următorii 5 ani, cat si pentru restul drumului meu, este sa fiu sănătoasă si sa iau tot timpul deciziile care ma fac fericita si împlinită. Daca totusi as face un exercițiu de imaginație locul în care m-as afla ar fi tot orașul meu natal, Craiova, continundu-mi studiile si indeplinindu-mi visurile.
Aș vrea să îl mai văd o dată pe bunicul meu!
R: Cat de mult te afecteaza parerile negative ale celor din jur?
D.S: Cand eram mai mica criticile celor din jur ma afectau si imi dădeau adesea de gandit dacă trebuie sa ma schimb eu, dacă ceva este gresit. Însă lucrurile s-au schimbat foarte mult, de când am cunoscut diverse tipologii de oameni si am facut diferenta dintre o critică constructivă si una negativă. Nu am raspuns niciodată unei critici si nici nu ma vor afecta vreodata, indiferent de la cine provin.
R: Te provoc acum să completezi următoarele propoziții cu cele mai potrivite cuvinte!
Imi este frica de esec.
E imposibil, dar mi-as dori tare mult sa fiu nemuritoare.
Daca m-as intalni cu Dumnezeu, l-as ruga sa il mai vad o data pe bunicul meu.
Nu as renunta niciodata la dans.
Nu as manca niciodata mancare chinezeasca.
As face toata viata voluntariat.
Nu m-as plictisi de calatorit.
Nu as trada niciodata.
Ultimul film vazut a fost Miracolul din celula 7.
Ultima carte citita a fost „Ce a lasat in urma ei”.
Urmatoarea vacanta va fi la Constanta.
Cel mai frumos loc din Romania pe care l-am vazut a fost Voila, Brasov.
Noua generatie este complicată.
Familia este totul.