Claudia Oprițoiu: Nu te da batut! Nu stii niciodata ce te asteapta la “finalul tunelului”!

Reportaj realizat de Bianca Mirea și Maria Olteanu

Mereu mi s-au părut fascinanți voluntarii care s-au dedicat trup și suflet, cei care au știut să fie simultan buni coordonatori, dar și buni colegi, cei care au știut să lase o amprentă oriunde au trecut. Claudia este un voluntar extrem de inteligent și comunicativ, un vountar cu un sistem solid de valori și cu multe țeluri. Este curajoasă, optimistă, iar din discuția cu ea am descoperit o personalitate veselă, plină de empatie și inițiativă. Știe că succesul nu răsare peste noapte și își dorește zilnic să fie cea mai bună versiune a ei. Emoțiile, gândurile și obiectivele unuia dintre cei mai implicați coordonatori din organizație, vă invităm să le citiți în materialul de mai jos!

Reporter: Claudia, pentru inceput, te las pe tine sa te descrii!

Claudia Oprițoiu: Sunt o persoana deschisa,sociabila si intelegatoare, dar de asemena sunt o fire empatica. Imi place enorm sa ma implic si sa ajut oricand am ocazia si iubesc sa lucrez in echipa pentru ca simt ca numai impreuna ne putem atinge visurile. De aceea cred ca voluntariatul este una dintre cele mai mari pasiuni ale mele.

R: Ultimele generatii ne-au demonstrat ca voluntariatul nu mai reprezinta doar diplomele pe care le aruncam intr-un dosar, ci incepe sa fie un stil de viata, de care o data legati, cu greu ne mai putem desprinde.  Din punctul tau de vedere, ce este voluntariatul?

C.O: Din propria experiență, voluntariatul este mult mai mult decât o activitate la care participi săptămânal. Reprezintă prieteni, dragoste, susținere, modalitatea aceea eficienta prin care nu faci doar bine comunității în care trăiești, ci îți faci bine și ție însăți, căci ai ocazia optimă ce îți permite să te descoperi, să afli cine ești și ce îți dorești cu adevărat. 

R: Stim ca lucrurile cu care avem pentru prima data contact, ni se par putin mai ciudate, neobisnuite. Cum si cand a fost prima data cand ai luat contactul cu voluntariatul? Cum te-ai simtit la inceput si cum te simti acum, dupa aproape 2 ani de voluntariat? Exista vreo diferenta?

C.O: Eu am cochetat cu ideea de voluntariat încă din clasele gimnaziale, însă abia la liceu pot spune ca am învățat cu adevărat în ce constă voluntariatul. La început totul părea mai mult distracție și joacă, nu că acum nu ar fi la fel, doar că, în plus acum este și o responsabilitate mai mare.

Momente de tensiune se întâlnesc în orice colectiv, de la cel școlar si până la cel de voluntariat!

R: Cum am spus si anterior, voluntariatul nu este despre hartii si diplome, ci despre implicare, dorinta de schimbare si moderniazare a comunitatii in care traiesti si despre plusul pe care tu, ca voluntar, il poti aduce prin munca ta. In ce proiect sau eveniment ti-ai lasat amprenta cel mai mult? Cat de greu a fost?

C.O: Adopțiile canine din Parcul Nicolae Romanescu rămân evenimentele mele de suflet din care am învățat nu doar ce înseamnă spiritul de echipă, ci și importanța empatiei. Este dificil să coordonezi voluntarii mai ales când cauza pentru care luptăm este așa delicată. Am luptat la fiecare ediție de adoptii cu toți voluntarii pentru ca fiecare cățeluș să-și găsească un stăpân.

R: Munca de voluntar implica multa daruire, insa ca in oricare alt colectiv, se intalnesc si situatii sau momente tensionate, neintelegeri si suparari intre colegi. Ai trait pe pielea ta astfel de momente incrancenate? Cum ai reusit sa le depasesti, dar si mai important ce ai invatat din ele?

C.O: Momente de tensiune se întâlnesc în orice colectiv, de la cel școlar si până la cel de voluntariat, însă am trecut cu brio peste acele situații, discutând matur și direct pentru a încerca să soluționăm motivul care a produs neînțelegerea. Până la urmă scopul tuturor voluntarilor este acela de a face bine în comunitate, iar asta se poate realiza doar dacă exista o relație bună între ei. Cheia este întotdeauna comunicarea!

R: Majoritatea voluntarilor care activeaza in ONG-uri sunt liceeni. Ca de la voluntar la voluntar pot afirma ca sunt unele activitati care se desfasoara si in timpul orelor, iar de cele mai multe ori trebui sa fim prezenti la ele, adica sa absentam de la scoala. Cum a fost in liceul tau? Profesorii te sustin, imbratiseaza conceptul de voluntariat ?

C.O: Diferă de la vârsta și conceptele fiecărui profesor. Bineînteles asta nu e o regulă, însă am dat la fel de bine și de reticență, dar și de susținere și încurajare din partea profesorilor. Am încercat în tot acest timp să îmbin activitățile de voluntariat cu școala

Am învățat să fiu mai radicala si mai hotarata, sa fiu devotata si rationala!

R: Mai bine decat oricine, voluntarii care activeaza in ONG-uri au capacitatea de a reflecta catre viitor, de-si crea planuri, idei si strategii despre diferite domenii pentru urmatorii anii. Care sunt planurile tale de viitor?

C.O: Sa ma implic cat mai mult pentru comunitate, sa fiu creativa, sa vin cu idei noi, sa schimb ceva, sa fac numai ce imi place si ce imi aduce satisfactie, pentru ca numai asa ma voi simiti implinita. Sa fiu acolo pentru oamenii care au nevoie de mine si sa ajut. Sunt foarte entuziasmata pentru ce imi va avea viata de oferit.

R: Cum si-au lasat amprenta asupra ta oamenii cu care ai colaborat si cat de importante au fost sfaturile lor?

C.O: Oamenii cu care am colaborat mi au devenit foarte repede prieteni foarte apropiati si odata cu ei au venit si foarte multe sfaturi folositoare sau pur si simplu mici lucruri pe care le-am invatat de la ei. De la simplul fapt ca am invatat sa fiu mai radicala si mai hotarata, sa fiu devotata si rationala pana la momentele in care ei imi alunga latura mai negativista. Datorita lor am invatat sa imbratisez optimismul mai des fara a-mi fi frica de dezamagiri.

R: Cat de des intampina un voluntar greutati si ce il motiveaza sa continue?

C.O: Greutati…da, intampinam si nu foarte rar. Lucruri inevitabile se intampla, sicanele apar, dar ceea ce ne motiveaza cred ca sunt zambetele si fericirea pe care o aducem comunitatii, faptul ca am putut trece peste toate ca o echipa unita, cu bune si cu rele.

Vreau sa ma dezvolt cat mai mult ca sa pot sa fiu un bun parinte!

R: Ce argument suprem ai oferi cuiva pentru a-l convinge sa se implice si el intr-o activitate de voluntariat?

C.O: TU esti tot de ce ai nevoie pentru a face o schimbare. IMPLICA-TE pentru comunitate, dar si pentru tine. Nu stii niciodata cate usi iti poate deschide voluntariatul.

R: Dincolo de satisfactia sufleteasca, ce castiga un tanar care face voluntariat?

C.O: Desi satisfactia sufleteasca este foarte importanta, cate alte castiguri nu aduce voluntariatul?! Voluntariatul te dezvolta. Faptul ca intalnesti atatea persoane noi de la care ai enorm de invatat, castigi prieteni adevarati, castigi lectii de viata, iti invingi anumite temeri si reusesti sa inveti sa fii deschis, sa comunici si sa rezolvi conflicte. Iti faci o multime de amintiri, ti se deschid usi noi si ai o mie de ocazii pe care altfel nu prea cred ca ai fi avut cum sa le intalnesti. Si, nu in ultimul rand, voluntariatul vine la pachet cu o a doua familie, voluntariatul este de la oameni pentru oameni si despre oameni.

R: Care este cea mai mare lectie de viata pe care ai primit-o pana acum?

C.O: Nu te da batut! Nu stii niciodata ce te asteapta la “finalul tunelului”!

R: Care este cel mai mare vis pe care il ai?

C.O: Trecand de cliseele ca vreau sa am o familie fericita, copii si sa am un viitor cat mai bun, sa fiu implinita, vreau sa ma dezvolt cat mai mult ca sa pot sa fiu un bun parinte. Vreau sa ma implic oriunde m-as afla. Sa fiu eu insami oricand, dar o varianta a mea de neoprit. Vreau sa muncesc pentru ceea ce-mi propun si sa nu ma dau la o parte. Vreau sa-mi fac cat mai multe amintiri la care sa ma uit cu nostalgie.

O sa lupt impotriva morilor de vant pana voi gasi oamenii potriviti care sa ma accepte fara masti!

R: Am fost invatati sa traim in lumi duplicitare, sa zambim si sa plangem in acelasi moment, sa fim sinceri si sa tradam intr-o singura propozitie. Cat de greu este sa purtam masti in fiecare zi a vietii noastre, in fiecare moment?

C.O: Este foarte greu. Ne este frica de a fi judecati sau de a parea vulnerabili, dar nu ne gandim ca poate omul din fata noastra trece poate prin aceleasi probleme sau are aceleasi sentimente. Mie, personal, imi displace sa port masti. Incerc din rasputeri sa nu o fac, sa fiu eu insami fara temeri si fara sa mi pese de parerea celor din jur, dar nu e chiar asa usor. M-am confruntat des cu critici neplacute, tradare si am fost judecata ca imi arat sentimentele sau ca sunt prea deschisa, insa asta e felul meu de a fi si o sa lupt impotriva morilor de vant pana voi gasi oamenii potriviti care sa ma accepte fara masti. Important este sa fim noi insine si sa aspiram spre cea mai buna varianta a noastra!

R: Te provoc acum să completezi următoarele propoziții cu cele mai potrivite cuvinte!

Imi este frica de păianjeni.
E imposibil, dar mi-as dori tare mult să văd oamenii așa cum sunt.
Nu aș putea niciodată renunța la prieteni și familie.
Nu as manca niciodata greieri.
Acasă înseamnă unde te simți tu însăți.
Ultimul film vazut a fost It’s complicated.
Ultima carte citita a fost Să nu spui niciodată pentru totdeauna, de Jennifer Armentrout
Urmatoarea vacanta va fi la concursuri la Cluj.
Cel mai frumos loc din Romania pe care l-am vazut a fost Cluj.
Cel mai mare regret este (râs nervos) că am avut incredere prea multă în unele persoane



Navigare articole

«