Reportaj realizat de Maria Olteanu și Bianca Mirea
Stiti persoana aceea care ajunsa intr-un colectiv, involuntar sau nu, aduce in jurul ei numai zambete pe chipul celorlati? Ei bine, asa este Bianca Poenaru! De cand este voluntar la JCI Craiova, la toate activititatile vine mereu insotita de un val de bucurie si fericire, care se molipseste mai departe la toti voluntarii. Stie cum sa destinda atmosfera in orice situatie, glumele ei fiind mereu salvatoare. Pe Bianca nu ai cum sa o vezi trista sau suparata, iar din acest motiv intotdeauna langa ea starea de spirit ti se poate schimba. Mereu hotarata si gata sa indeplineasca tot ce-si propune, o poti surprinde foarte devotata activitatilor in care joaca rolul de coordonator. Fiind putin mai perfectionista decat restul, reuseste mereu sa duca la bun sfarsit toate sarcinile primite. Bianca ne-a convins ca este cu adevarat un voluntar pretios in comunitate, iar mai presus de atat, este un prieten pe care oricine si l-ar dori aproape. Se considera un om norocos, iubeste copiii si este convinsa ca generatia ei poate face diferenta! Cele mai sincere si frumoase ganduri pe care ni le-a impartasit le puteti citi in interviul de mai jos!
Reporter: Bianca, pentru inceput, te las pe tine sa te descrii
Bianca Poenaru: Cred ca, in ciuda greutatilor cu care m-am confruntat, sunt un om norocos: am prieteni calzi si sinceri, colegi dedicati si buni coechipieri, fac lucrurile care imi plac si imi aduc satisfactie. Sunt o persoana buna si saritoare, ii ajut pe cei din jur cu fiecare ocazie. Optimismul ma insoteste permanent, facand din mine un om motivat si plin de speranta. Gasesc confort chiar si in haos. Cand am un scop de atins nu renunt usor, desi uneori trebuie sa fiu impinsa de la spate. Imi place sa le dovedesc celor din jur ca pot sa fac mai multe decat cred ei, astfel imi depasesc chiar si mie asteptarile in unele situatii.
R: Voluntariatul nu mai reprezinta doar diplomele pe care le aruncam intr-un dosar, ci incepe sa fie un stil de viata, de care o data legati, cu greu ne mai putem desprinde. Din punctul tau de vedere, ce este voluntariatul?
B.P: Voluntariatul este bunatate, grija si responsabilitate. Să uiți de propria persoană pentru a oferi toată ațentia celui de langa tine, frumusețe și puritate, asta este voluntariatul pentru mine.
R: Cand a fost prima data cand ai luat contact cu voluntariatul? Cum te-ai simtit la inceput si cum te simti acum, dupa aproape 3 ani de voluntariat? Exista vreo diferenta?
B.P: Adevarul e ca am cautat ceva timp diferite organizatii unde sa ma pot inscrie, dar, pana sa ii gasesc pe cei de la JCI, nu am simtit ca ma potrivesc nicaieri. Prima experienta cu ei a fost o plantare de stejari. Recunosc, am fost putin incordata, incercam sa fac impresie buna si sa ma integrez. Voluntarii mi-au facut treaba mai usoara. M-au primit calduros si m-au facut sa ma simt din echipa inca de la prima activitate. 3 ani mai tarziu, plantarea este inca activitatea mea preferata, dar sunt mult mai deschisa si mai in largul meu. Sunt in familie, de fapt.
R: Cum am spus si anterior, voluntariatul nu este despre hartii si diplome, ci despre implicare, dorinta de schimbare si moderniazare a comunitatii in care traiesti si despre plusul pe care tu, ca voluntar, il poti aduce prin munca ta. In ce proiect sau eveniment ti-ai lasat amprenta cel mai mult? Cat de greu a fost?
B.P: Consider ca cel mai mult mi-am lasat amprenta asupra plantarilor. Am adunat persoane, de la mic la mare, si am acoperit zone candva goale. Un alt eveniment apropiat sufletului meu ar fi Air Movie Night, implementat impreuna cu echipa JCI. O seara de film in aer liber cu prietenii s-a transformat intr-un eveniment local, cu fiecare editie crescand impreuna.
Nu ezita să te faci auzit!
R: Care sunt noile idei de proiecte pe care vrei sa le implementezi in viitorul apropiat?
B.P: Am in minte imbunatatiri pentru Air Movie Night, dar si mai multa informare scolara despre bullying- atat joculete cu cei mici, cat si alarmarea cadrelor didactice.
R: Care sunt sfaturile pe care le ai pentru cei care acum iau contact pentru prima data cu activitatile de voluntariat?
B.P: Sa nu iti fie teama! Uita-te bine in jur, esti inconjurat doar de oameni cu intentii bune, dispusi sa ajute lumea, deci si pe tine! Aici ai o a doua familie, aici ai noi drumuri deschise si de aici vei vedea lumea diferit, cu bune si rele. Nu ezita sa te faci auzit si sa iei parte in cat mai multe activitati!
R: Voluntarii au multe calitati si abilitati, de la capacitatea de a interactiona mai usor cu oamenii, pana la puterea de a schimba mentalitatea societatii in care traiesc. Cum vezi profilul unui voluntar in anul 2020?
B.P: Cred ca voluntarii anului 2020 au posibilitatea de a schimba ceva. Pana la urma, suntem ultima generatie ce poate face diferenta. Odata ce au luat contact cu lumea voluntariatului, nu cred se vor mai putea detasa de ea. Am incredere ca impreuna putem schimba ceva!
R: Care sunt atributele unui voluntar de succes?
B.P: Pasiune, empatie, comunicare, dorinta de implicare.
Puterea exemplului est e cea mai importantă! Ii putem influenta pozitiv pe toti din jurul nostru!
R: Majoritatea voluntarilor care activeaza in ONG-uri sunt liceeni. Ca de la voluntar la voluntar pot afirma ca sunt unele activitati care se desfasoara si in timpul orelor, iar de cele mai multe ori trebui sa fim prezenti la ele, adica sa absentam de la scoala. Cum a fost in liceul tau? Profesorii te sustin, imbratiseaza conceptul de voluntariat?
B.P: Nu vreau sa mint, sunt si cazuri bune si cazuri rele. Profesorii mei nu au apreciat prea mult voluntariatul. Am avut cateva neînțelegeri in primul an de liceu pe aceasta tema si le era greu sa ma creada cand spun ca plec la voluntariat, dar, in clasa a zecea am prezentat in amfiteatrul scolii cateva din beneficiile unei vieti de voluntar. Multi profesori ne-au imbratisat astfel Ong-ul, iar pana la finalul anului am ajuns sa primesc felicitari chiar si de la cei mai ursuzi. De atunci, avem cel putin cate o activitate in fiecare semnestru. Nu va lasati doborati de profesorii necooperativi!
R: Am ajuns la concluzia ca voluntariatul schimba mentalitati, comunitati de oameni si, nu in ultimul rand, schimba vietile a foarte multor persoane. Voluntariatul este o necesitate pentru dezvoltare si schimbare in bine. Acum vine intrebarea mea: Cum ii incurajam pe cei mici sa faca voluntariat? Cum ne putem largi sfera de influenta si asupra elevilor din clasele primare si gimnaziale, dar si asupra stundentilor sau tinerilor care sunt in primii ani de contact cu piata muncii? Ce-ai face pentru a ajunge la acest grupuri tinta, cand, in ceea ce priveste scoala, vedem o reticenta a profesorilor asupra acestui concept, voluntariatul?
B.P: Puterea exemplului. Odata ce eu am inceput sa fac voluntariat, prietenii mei au imbratisat si ei domeniul, familia mea a inceput si ea sa recicleze si sa ii aprecieze mai mult pe cei carora pana acum nici nu le acordau atentie. Fratele meu asteapta cu nerabdare sa faca 14 ani pentru a putea fi voluntar cu certificat! Pana atunci, planteaza cu noi, strange gunoaiele altora si doneaza hainute si jucarii cu fiecare ocazie. Este vorba doar de puterea exemplului. Ii putem influenta pozitiv pe toti din jurul nostru!
R: Mai bine decat oricine, voluntarii care activeaza in ONG-uri au capacitatea de a reflecta catre viitor, de-si crea planuri, idei si strategii despre diferite domenii pentru urmatorii anii. Care sunt planurile tale de viitor?
B.P: Imi doresc sa ajut in continuare oamenii, copiii in special. Vreau sa devin consilier scolar. Astfel voi avea posibilitatea sa ajut si sa indrum un numar mai mare de copii. Prin jocuri, vor invata cat de important este sa reciclezi, sa ii respecti si ajuti pe cei din jur. Vor imbratisa voluntariatul inca din scoala generala, ceea ce ii va ajuta pe termen lung.
R: Cum si-au lasat amprenta asupra ta oamenii cu care ai colaborat si cat de importante au fost sfaturile lor?
B.P: Sunt multi oameni ce si-au lasat amprenta asupra mea de-a lungul anilor. Am vorbit cu persoane din toate domeniile si am aflat multe lucruri utile, insa cred ca cele mai importante sfaturi au venit de la oamenii simpli pe care i-am intalnit, cei de la care ma asteptam cel mai putin. In momentele de cumpana, aprecierile lor au fost cele ce mi-au redat increderea de sine si m-au facut sa continui.
La ce e bună toata munca daca in vietile noastre nu putem schimba ceva?
R: Voluntariatul este despre zambet, dar si despre efort. Cere acesta sacrificiu?
B.P: Ei bine, este nevoie sa sacrifici cateva petreceri, iesiri cu prietenii sau nopti. Cu toate astea, zambetele de pe chipurile oamenilor pe care ii ajuti este cea mai buna rasplata. Cu fiecare imbratisare primita si fiecare lacrima de bucurie cazută devii un om mai bun si incepi sa iti gasesti locul in lume.
R: Cat de des intampina un voluntar greutati si ce il motiveaza sa continue?
B.P: Greutatile apar la tot pasul, dar scopul nostru este sa ajutam comunitatea sa treaca peste problemele deja existente. La ce e bună toata munca daca in vietile noastre nu putem schimba ceva?
R: Ce argument suprem ai oferi cuiva pentru a-l convinge sa se implice si el intr-o activitate de voluntariat?
B.P: Esti chiar tu schimbarea pe care o vrei in lume!
R: Dincolo de satisfactia sufleteasca, ce castiga un tanar care face voluntariat?
B.P: E vorba si de experienta in diferita domenii. Odata ajuns voluntar, vei invata lucruri noi cu fiecare ocazie si vei aprecia totul diferit. Vei vedea viata cu alti ochi!
R: Daca te gandesti la defectele pe care le ai, care ar fi?
B.P: În incercarea de a-i ajuta pe altii, am inceput sa uit de mine. Este o linie fina la care trebuie sa avem grija
Fericirea nu poate fi cumparata si nici vanduta! Fericirea este echilibru!
R: Care este cea mai mare lectie de viata pe care ai primit-o pana acum?
B.P: Am invatat cat de mult insala aparentele. Cei mai darnici oameni, sunt cei ce au cel mai putin. Tot ei se bucura cu adevarat din lucruri mici. Orfelinatele iti dau alta perspectiva asupra vietii. Nu pot descrie in cuvinte sentimentele traite acolo, dar recomand experiența cu siguranta.
R: Care este cel mai mare vis pe care il ai?
B.P: Visez sa schimb mentalitati. Sa ajut oameni nevoiasi si copii orfani sa creasca frumos!
R: Ne pierdem in detalii si de multe ori ignoram esenta. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?
B.P: Familie, prieteni, sanatate, liniste sufleteasca. Concentrati-va la tot ce este frumos și cu adevărat important în viața voastră, la oamenii pe care îi aveți în jur, la iubirea si energia pe care o primiți de la ei și vă promit că o să vă simțiți mai bine. La sfârșitul zilei tot ce contează este cum te simți tu cu tine!
R: Cum rezumi in cateva cuvinte fericirea? Exista aceasta notiune in concret sau apartine doar sferei abstractului?
B.P: Fericirea nu poate fi cumparata si nici vanduta. Nu. Fericirea este echilibru. Este capacitatea omului de a se accepta pe sine. Este sentimentul de libertate. Fericirea este atunci cand nu te gandesti ce este fericirea!
R: În domeniul administrativ cred că este nevoie de o mare flexibilitate a gândirii, a gândirii creatoare, de ceea ce se numește minte organizată. Crezi că tinerii craioveni pot duce mai departe proiectele întreprinse de municipalitate, reușind să aibă o viziune nouă și să dezvolte idei ce pot fi de succes?
B.P: Am mare incredere in tinerii craioveni. Au idei inovatoare si cred cu tarie ca pot dezvolta proiectele deja existente. Mai mult, ii vad capabili sa isi puna in miscare propriile idei intr-un fel usor de acceptat de catre toti cetatenii orasului.
R: Parafrazându-l pe Ștefan Luchian, care retoric se întreba ”Ce mai rămâne dintr-o floare, dacă îi iei culoarea?”, tot așa te întreb ce se va întâmpla cu orașul nostru, dacă i se iau tinerii talentați și sunt duși în țări care știu să îi recompenseze financiar mult mai bine decât o face statul român? Ce trebuie să facem pentru a-i păstra aici și pentru a beneficia de iscusința minții lor luminate, de talentul aprig cu care au fost înzestrați, pentru ca și asupra orașului să se răsfrângă curcubeie, să simțim cum viitorul prinde contur și în Craiova?
B.P: Trebuie creeate mai multe, si mai variate, oportunitati de munca. Nu doar medicii trebuie apreciati. Cum ramane cu cei din sistemul de invatamant? Pana la urma, ei sunt cei ce ne calauzesc la inceputul vietii. Dar de artisti ce se mai aude? Picturile nu mai sunt deloc apreciate. Cred ca este tot o problema de educatie. Cine sa ii invete pe cei mici sa aprecieze frumosul daca nu noi?
R: Pe o panta descendenta se afla si invatamantul romanesc, care se degradeaza irevocabil de la zi la zi. Crezi ca mai avem putere sa ne vindecam vreodata si sa ne depasim conditia care ne macina si ruineaza?
B.P: Daca vrem, putem! In invatamantul romanesc inca exista oameni pasionati, care chiar isi doresc sa ii invete pe cei mici lucruri folositoare. Cred ca trebuie doar apreciati mai mult, poate asa isi vor face mai multi curaj sa se arate!
Oamenii sunt mai răi decât mă așteptam!
R: Rezultatul de maine este efortul sustinut de azi. Fundamentul solid nu se creeaza peste noapte, iar munca nu este o pedeapsa. Cat de mult conteaza experienta in domeniu in care iti doresti sa activezi?
B.P: Pana la urma, mereu poti invata ceva nou, dar “experienta isi spune cuvantul”. Cand vine vorba de copii, experienta este chiar importanta. Trebuie sa stii cum sa le vorbesti, cum sa te joci cu ei, dar cel mai important, trebuie sa ii intelegi, sa le castigi increderea. Este mult de munca, dar daca iti place ceea ce faci, totul va parea o joaca si pentru tine.
R: Majoritatea tinerilor afirma cu zambet in priviri ca perioada liceului este cea mai frumoasa din viata, perioada in care inca poti sa mai copilaresti, dar concomitent sa intri in lumea adultilor, perioada in care parerea ta conteaza si nu in cele din urma anii in care se formeaza prietenii indestructibile. Tu te apropi de linia de finish, cum au trecut pentru tine acesti ani si ce astepatri ai de la perioada ramasa?
B.P: Anii de liceu au trecut mai repede decat ma asteptam. Parca ieri am fugit prima oara de gardian, am luat primul 4 si am aflat ca oamenii sunt, de fapt, mai rai decat ma asteptam. Nu sunt inca pregatita pentru viata de adult, asa ca ma astept ca in perioada ramasa sa imi invat lectiile si sa pot sa ma descurc cu adevaratele probleme.
R: In majoritatea interviurilor, incepand de la cele de angajare si pana la cele de perspectiva, urmatoarea intrebare este de baraj: Unde te vezi in urmatorii 5 ani?
B.P: 23 de ani…inca voi studia, sunt sigura, dar stiu ca voi si practica tot ce voi invata. Cred ca o sa fiu angajata cu jumatate de norma si in continuare voi avea probleme cu gestionarea banilor, nu e chiar punctul meu forte. Ma vad la fel de optimista si cu un viitor nesigur in fata, dar pregatita sa fac fata fiecarui obstacol ce mi se va arata!
Am invatat sa diferentiez vorbele grele de criticile constructive
R: Cat de mult te afecteaza parerile negative ale celor din jur?
B.P: Obisnuiam sa ma las afectata de ce credeau altii despre mine, fapt ce ii impingea sa vorbeasca si mai mult pe acelasi subiect. Dar m-am oprit. Am invatat sa diferentiez vorbele grele de criticile constructive, iar, astfel, am devenit omul care sunt azi!
R: Te provoc acum să completezi următoarele propoziții cu cele mai potrivite cuvinte!
Imi este frica de cai.
E imposibil, dar mi-as dori tare mult ca oamenii sa vada binele din fiecare situație.
Daca m-as intalni cu Dumnezeu, i-aș spune ca prea multi ingeri sufera pe pamant.
Nu as manca niciodata cocos.
Nu m-as plictisi de glumele proaste ale prietenilor mei.
Nu as face niciodata rau cuiva intentionat.
Ultimul film vazut a fost Miracolul din celula 7.
Ultima carte citita a fost “Noul cod rutier pe intelesul tuturor” 🙂 daca nu, “Draga viata” de Alice Munro.
Urmatoarea vacanta va fi dupa pandemie, sper ca in vara.
Cel mai frumos loc din Romania pe care l-am vazut a fost Cetatea Rasnov.
Cel mai mare regret este: prea putine cuvinte spuse cand era loc de mai multe.