REPORTAJ REALIZAT DE MARIA OLTEANU ȘI BIANCA MIREA
Dă viață tuturor pozelor de la evenimentele JCI Craiova, este cel care se află în spatele obiectivului și imortalizează toate momentele speciale. E cel care ne păstrează vii amintirile, fotograful care folosește pasiunea pentru a surprinde esența. Dragostea pentru fotografie l-a determinat să își găsească stilul, iar dincolo de voluntarul implicat și devotat, Asu este „cel vinovat” pentru toate pozele pe care le vedeti dumneavoastra. Este un tip curajos și perseverent, sigur în propriile forțe și în generația pe care chiar el o numește „diferită”. Știe că schimbarea stă în mâinile noastre și că nici măcar cerul nu poate fi limită atunci când îți dorești cu ardoare să realizezi ceva. Azi, vă povestește în cuvinte, nu în imagini, iar gândurile și opiniile lui vă invităm să le citiți în interviul de mai jos.
Reporter: Asu, pentru inceput, te las pe tine sa te descrii!
Alexandru Seder: Pentru mine nici cerul nu e limita! In viata trebuie sa profiti de orice ocazie sau moment pentru a face ceva mai bun si a ajuta, pentru ca tu insuti sa te bucuri mai tarziu de acel bine. Marea mea pasiune este fotografia! Ador ca pot pastra amintirile vii doar cu o poza!
R: Ultimele generatii ne-au demonstrat ca voluntariatul nu mai reprezinta doar diplomele pe care le aruncam intr-un dosar, ci incepe sa fie un stil de viata, de care o data legati, cu greu ne mai putem desprinde. Din punctul tau de vedere, ce este voluntariatul?
A.S: Din punctul meu de vedere voluntariatul reprezinta o metoda accesibila de a ajuta comunitatea, dar mai mult de atat o metoda de autoeducare.
R: Stim ca lucrurile cu care avem pentru prima data contact, ni se par putin mai ciudate, neobisnuite. Cum si cand a fost prima data cand ai luat contactul cu voluntariatul? Cum te-ai simtit la inceput si cum te simti acum, dupa aproape 3 ani de voluntariat?
A.S: Prima data am luat contact cu voluntariatul prin intermediul unor prieteni si colegi. A fost o experienta interesanta inca de la inceput. Pe parcus am invatat multe lucruri si am vazut ce inseamna sa iti ajuti comuitatea!
R: Cum am spus si anterior, voluntariatul nu este despre hartii si diplome, ci despre implicare, dorinta de schimbare si moderniazare a comunitatii in care traiesti si despre plusul pe care tu, ca voluntar, il poti aduce prin munca ta. In ce proiect sau eveniment ti-ai lasat amprenta cel mai mult? Cat de greu a fost?
A.S: Consider ca in toate evenimentele in care am fost mi-am lasat amprenta sau cel putin am incercat sa ma implic si sa imi fac datoria cat mai bine.
R: Munca de voluntar implica multa daruire, insa ca in oricare alt colectiv, se intalnesc si situatii sau momente tensionate, neintelegeri si suparari intre colegi. Ai trait pe pielea ta astfel de momente incrancenate? Cum ati reusit sa le depasiti, dar si mai important ce ati invatat din ele?
A.S: Da, normal ca au existat si momente tensionate, momente in care am fost destul de vulcanic. Nicio neintelegere nu a degenerat si am invatat astfel sa comunic cu diverse tipologii de oameni.
R: Care sunt sfaturile pe care le ai pentru cei care acum iau contact pentru prima data cu activiatatile de voluntariat?
A.S: Sa aiba rabdare si sa faca totul din placere, fara obligatie.
Ar trebui sa fie un impuls din partea parintilor si a cadrelor didactice!
R: Care sunt atributele unui voluntar de succes?
A.S: Atributele unui voluntar de success sunt: implicarea, devotementul, rabdarea, perseverenta, inventivitatea.
R: Majoritatea voluntarilor care activeaza in ONG-uri sunt liceeni. Ca de la voluntar la voluntar, pot afirma ca sunt unele activitati care se desfasoara si in timpul orelor, iar de cele mai multe ori trebui sa fim prezenti la ele, adica sa absentam de la scoala. Cum a fost in liceul tau? Profesorii te sustin, imbratiseaza conceptul de voluntariat ?
A.S: Exista profesori care sustin si incurajeaza activitatile de voluntariat, dar sunt si profesori care nu au o parere buna.
R: Am ajuns la concluzia ca voluntariatul schimba mentalitati, comunitati de oameni si, nu in ultimul rand, schimba vietile foarte multor persoane. Voluntariatul este o necesitate pentru dezvoltare si schimbare in bine. Acum vine intrebarea mea: Cum ii incurajam pe cei mici sa faca voluntariat? Cum ne putem largi sfera de influenta si asupra elevilor din clasele primare si gimnaziale, dar si asupra stundentilor sau tinerilor care sunt in primii ani de contact cu piata muncii? Ce-ai face pentru a ajunge la acest grupuri tinta, cand, in ceea ce priveste scoala, vedem o reticenta a profesorilor asupra acestui concept, voluntariatul?
A.S: Cred ca ar trebui sa fie un impuls din partea parintilor si a cadrelor didactice pentru a determina copiii sa aplice pentru voluntariat.
R: Cum si-au lasat amprenta asupra ta oamenii cu care ai colaborat si cat de importante au fost sfaturile lor?
A.S: Au avut un impact major asupra dezvoltarii mele personale.
Motivatia vine din lucrurile bine facute!
R: Ce argument suprem ai oferi cuiva pentru a-l convinge sa se implice si el intr-o activitate de voluntariat?
A.S: Imbini distractia cu lucrul bun!
R: Cat de des intampina un voluntar greutati si ce il motiveaza sa continue?
A.S: Nu pot sa spun ca intampina des greutati, motivatia vine din lucrurile bine facute!
R: Dincolo de satisfactia sufleteasca, ce castiga un tanar care face voluntariat?
A.S: Castiga respectul celor din jur si cum am spus anterior abilitati utile in comunicare si viata cotidiana.
R: Daca te gandesti la defectele pe care le ai, care ar fi?
A.S: Cred ca sunt prea incapatanat, temperamentul e putin vulcanic, iar uneori sunt prea lenes sau grabit!
R: Care este cea mai mare lectie de viata pe care ai primit-o pana acum?
A.S: Indiferent cat de putin ai, altii au si mai putin!
R: Care este cel mai mare vis pe care il ai?
A.S: Sa ajung intr-o functie din care sa pot schimba lucurile cu adevarat.
R: Care este sfatul pe care l-ai primit de la parintii tai si pe care ai vrea sa il impartasesti si copiilor tai?
A.S: Le-as spune ca educatia iti aduce mai presus de altele respect in viata. Asta ar fi sfatul pe care l-as da copiilor mei.
R: Ne pierdem in detalii si de multe ori ignoram esenta. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?
A.S: Familia, sanatatea si fericirea!
Tinerii pot să refacă acest sistem distrus!
R: Cum rezumi in cateva cuvinte fericirea? Exista aceasta notiune in concret sau apartine doar sferei abstractului?
A.S: Fericirea cred ca inseamna liniste sufleteasca si atingerea scopurilor si telurilor.
R: În domeniul administrativ cred că este nevoie de o mare flexibilitate a gândirii, a gândirii creatoare, de ceea ce se numește minte organizată. Crezi că tinerii craioveni pot duce mai departe proiectele întreprinse de municipalitate, reușind să aibă o viziune nouă și să dezvolte idei ce pot fi de succes?
A.S: Cu siguranta, mintile tinere au o alta viziune si o perspectiva mult mai larga si cel mai important au imaginatie mult mai vasta.
R: Paul Fraisse spunea: Orice situație în care răspunsul nu poate fi dat imediat, constituie o problemă. Altfel spus, o problemă este o situație nouă, în fața căreia ne aflăm și pe care trebuie să o rezolvăm. A găsi o soluție înseamnă pentru unii, din păcate, o cale de a ocoli un obstacol. Situație similară și în cazul sistemului medical… Mulți aleg să profeseze în afara granițelor și astfel țara și orașul rămân mai sărace. Cum crezi că pot tinerii cu idei geniale să restaureze un sistem ce parcă de la zi la zi își arată neputința? Au ei forța să pună bazele unei temelii solide, iar domeniul sănătății să revină pe un făgaș normal?
A.S: Bineinteles ca tinerii pot si sunt convins ca vor ajunge sa refaca acest sistem distrus. Dar este nevoie de incredere pentru a reusi sa isi lase amprenta.
R: Parafrazându-l pe Ștefan Luchian, care retoric se întreba ”Ce mai rămâne dintr-o floare, dacă îi iei culoarea?”, tot așa te întreb ce se va întâmpla cu orașul nostru, dacă i se iau tinerii talentați și sunt duși în țări care știu să îi recompenseze financiar mult mai bine decât o face statul român? Ce trebuie să facem pentru a-i păstra aici și pentru a beneficia de iscusința minții lor luminate, de talentul aprig cu care au fost înzestrați, pentru ca și asupra orașului să se răsfrângă curcubeie, să simțim cum viitorul prinde contur și în Craiova?
A.S: Consider ca salariliile si conditiile de lucru sa fie imbunatatite pentru a-i determina sa ramana.
R: Pe o panta descendenta se afla si invatamantul romanesc, care se degradeaza irevocabil de la zi la zi. Crezi ca mai avem putere sa ne vindecam vreodata si sa ne depasim conditia care ne macina si ruineaza?
A.S: Eu personal cred ca orice poate fi reparat. Trebuie doar vointa.
R: Rezultatul de maine este efortul sustinut de azi. Fundamentul solid nu se creeaza peste noapte, iar munca nu este o pedeapsa. Cat de mult conteaza experienta in domeniu in care iti doresti sa activezi?
A.S: Consider ca nu mereu este necesara, pana la urma din greseli invatam.
R: Fie că recunoaştem, fie că negăm, din orgoliu sau din ruşine, anumite momente din viaţa noastră au fost marcate de anumite persoane care ne-au influenţat viitorul. Se spune ca de-a lungul timpului, in anumite contexte, oamenii apar in viata ta, in momentul potrivit, la locul potrivit. Atunci, nu valorifici clipa si nici nu cantaresti greutatea celor intamplate, insa, peste ani, iti dai seama, ca nimic nu este intamplator. Care sunt persoanele pe care le-ai intalnit in drumurile tale si care simti ca te-au influentat?
A.S: Persoana care m-a influentat si care m-a convins ca si dintr-un context negativ pot sa apara lucruri grozave, este fotograful pe care l-am avut in clasa a VIII-a, la banchet. A fost un fotograf groaznic, iar asta mi-a deschis ochii si m-a ambtionat sa incep sa fac fotografie si m-a adus unde sunt astazi.
Vreau să mai copilăresc!
R: In viata trebuie sa ramanem noi insine indiferent de situatie, dar un personaj de pe sticla, unul de revista, de carte sau din istorie poate fi, realmente, un model de viata pentru noi.Care sunt modele tale in viata?
A.S: Nu am un model in viata, incerc pur si simplu sa fiu eu, o versiune a mea cat mai buna si sa fac si celor din jurul meu bine pe cat posibil.
R: Majoritatea tinerilor afirma cu zambet in priviri ca perioada liceului este cea mai frumoasa din viata, perioada in care inca poti sa mai copilaresti, dar concomitent sa intri in lumea adultilor, perioada in care parerea ta conteaza si nu in cele din urma anii in care se formeaza prietenii indestructibile. Tu te apropi de linia de finish, cum au trecut pentru tine acesti ani si ce astepatri ai de la perioada ramasa?
A.S: Au fost cei mai frumosi ani din viata, dar au trecut foarte repede. As vrea sa mai traiesc inca o data acesti ani. In perioada ramasa sper sa pot imbina utilul cu placutul si in timp ce imi croiesc viitorul, sa ma mai si distrez si sa mai copilaresc.
R: Am fost invatati sa traim in lumi duplicitare, sa zambim si sa plangem in acelasi moment, sa fim sinceri si sa tradam intr-o singura propozitie. Cat de greu este sa purtam masti in fiecare zi a vietii noastre, in fiecare moment?
A.S: Nu consider ca purtam masti, fiecare persoana se comporta si actioneaza in functie de starea de spirit.
R: Cat de mult te afecteaza parerile negative ale celor din jur?
A.S: Nu ma afecteaza in general, dar incerc sa tin cont si de critica.
R: In majoritatea interviurilor, incepand de la cele de angajare si pana la cele de perspectiva, urmatoarea intrebare este de baraj: Unde te vezi in urmatorii 5 ani?
A.S: Ma vad terminand facultatea, cu un business bine pus la punct, pregatit de viata, dar cu spiritul de copil inca activ in mine.
R: Te provoc acum să completezi următoarele propoziții cu cele mai potrivite cuvinte!
Imi este frica de înălțime.
E imposibil, dar mi-as dori tare mult ca lumea in care m-am nascut sa fie una mai buna si mai dezvoltata.
Acasa este locul acela unde uiti de probleme, unde esti in elementul tau si unde simti liniste si siguranta.
Daca m-as intalni cu Dumnezeu i-as spune sa imi dea puteri sa fac lucrurile cum trebuie sa fie.
Nu as renunta niciodata la familie.
Nu as manca niciodata viermi sau alte insecte.
As face toata viata poze, sunt pasiunea mea.
Nu m-as plictisi de fotbal.
Nu as omori pe cineva.
Ultimul film vazut a fost Miami Bici.
Ultima carte citita a fost Cum sa devii antreprenor.
Cel mai mare regret este legat de planul bugetar si cheltuieli.
Noua generatie este diferita.
Familia este totul.