REPORTAJ realizat de Bianca Mirea și Maria Olteanu
Când pasiunea dictează ritmul fiecărei zile, iar bucuria este culeasă precum laurii reușitei la finalul fiecărui eveniment, admirația celor din jur devine insignifiantă! Nu putem însă să nu remarcăm câtă candoare și cât optimism, câtă energie și cât suflet, câtă pasiune și cât curaj a zămislit de-a lungul anilor Viviana sau Vivi, așa cum o știu prietenii, cea pe care astăzi am luat-o la întrebări ca să vă convingeți si voi ce voluntari valoroși avem în echipa JCI Craiova! Ne-a lăsat impresia unei fete extrem de încrezătoare în propriile forțe și în spiritul grupului. Vă invităm să citiți emoțiile și gândurile unui voluntar grozav!
Reporter: Vivi, pentru inceput, te las pe tine sa te descrii!
Viviana Gradu: Consider ca mereu am fost o persoana spontana care preia inițiativa. Curiozitatea mea neavând limite, am ajuns in punctul in care vreau sa schimb ceva in societate. Imi doresc sa reușesc tot ce mi-am propus, chiar dacă mai apar și greutăți in drumul meu. Mereu mi-a plăcut sa fiu buna cu toată lumea și sa ajut cu orice, cu un lucru, un sfat, un gest. Am umor, iar cu ajutorul prietenilor și comunității JCI am reușit sa mă dezvolt personal mai mult decât mi-aș fi închipuit, acum sunt mai răbdătoare, mult mai organizata și cu mult mai multă încredere in forțele mele. Merg spre viitor cu zâmbetul pe buze și brațele deschise!
R: Stim ca lucrurile cu care avem pentru prima data contact, ni se par putin mai ciudate, neobisnuite. Cum si cand a fost prima data cand ai luat contact cu voluntariatul? Cum te-ai simtit la inceput si cum te simti acum, dupa aproape 3 ani de voluntariat? Exista vreo diferenta?
V.G: Da, simt diferența. Când am luat contact prima data cu cei de la JCI eram foarte timida și neîncrezătoare și nu știam dacă mă pot integra. Cu ajutorul prietenei mele, Miruna Buncila care m-a convins sa mă înscriu la voluntariat și sa experimentez o noua viata, acum pot spune ca după mai bine de 3 ani iubesc sa fac voluntariat și iubesc ceea ce am devenit azi cu ajutorul oamenilor din jurul meu.
R: Munca de voluntar implica multa daruire, insa ca in oricare alt colectiv, se intalnesc si situatii sau momente tensionate, neintelegeri si suparari intre colegi. Ai trait pe pielea ta astfel de momente incrancenate? Cum ai reusit sa le depasesti, dar si mai important ce ai invatat din ele?
V.G: Pot apărea divergente între colegi din cauza oboselii, fiecare poate avea o zi grea la un moment dat. Când au apărut astfel de situații am încercat sa las de la mine, sa înțeleg acea persoana și sa o ajut.
R: Care sunt sfaturile pe care le ai pentru cei care acum iau contact pentru prima data cu activiatatile de voluntariat?
V.G: Sa încerce de la primul contact cu voluntariatul sa se simtă bine in pielea lui pentru ca este înconjurat de oameni cu intenții bune care vor sa ajute. Sa fie el însuși mereu, sa se implice cu responsabilitate, sa o facă cu capul pe umeri.
Voluntariatul este binele care mai tine lumea aceasta in picioare!
R: Care sunt atributele unui voluntar de succes?
V.G: Pasiune, spirit civic, comunicare, respect și nu in ultimul rând asumare.
R: Ultimele generatii ne-au demonstrat ca voluntariatul nu mai reprezinta doar diplomele pe care le aruncam intr-un dosar, ci incepe sa fie un stil de viata, de care o data legati, cu greu ne mai putem desprinde. Din punctul tau de vedere, ce este voluntariatul?
V.G: Voluntariatul înseamnă pasiune, o lumina care te dezgolește pe tine de tine și te provoacă sa te descoperi. Îți îmbrățișezi toate emoțiile și toate trairile. Părticele din tine se rup in bucăți și ating alte suflete mici și pure. Voluntariatul este desigur și despre iubire, iubirea de zâmbete și de oameni. Voluntariatul este binele care mai tine lumea aceasta in picioare, iar acesta nu este o obligatie, ci un stil de viața.
R: Cum am spus si anterior, voluntariatul nu este despre hartii si diplome, ci despre implicare, dorinta de schimbare si moderniazare a comunitatii in care traiesti si despre plusul pe care tu, ca voluntar, il poti aduce prin munca ta. In ce proiect sau eveniment ti-ai lasat amprenta cel mai mult? Cat de greu a fost?
V.G: Cel mai mult m-am implicat in evenimentul de strângere a deșeurilor, World Cleanup Day, de 2 ani ne tot reîntoarcem in aceleași locuri unde am strâns deșeuri și de la an la an parca se fac grămezi și mai mari, dar cu ajutorul oamenilor care iubesc natura și tot ceea ce ne înconjoară putem reuși sa facem cât mai mulți oameni sa înțeleaga ca deseurile nu le aruncam pretutindeni! Totodata cultivam spiritul civic, incercam sa ii facem sa se responsabilizeze pentru viitorul nostru si al naturii.
R: Am ajuns la concluzia ca voluntariatul schimba mentalitati, comunitati de oameni si, nu in ultimul rand, schimba vietile a foarte multor persoane. Voluntariatul este o necesitate pentru dezvoltare si schimbare in bine. Acum vine intrebarea mea: Cum ii incurajam pe cei mici sa faca voluntariat? Cum ne putem largi sfera de influenta si asupra elevilor din clasele primare si gimnaziale, dar si asupra stundentilor sau tinerilor care sunt in primii ani de contact cu piata muncii? Ce-ai face pentru a ajunge la acest grupuri tinta, cand, in ceea ce priveste scoala, vedem o reticenta a profesorilor asupra acestui concept, voluntariatul?
V.G: La început profesorii nu aveau încrederea când ii rugam sa mă învoiasca pentru a merge la voluntariat, dar cu timpul când au văzut ce evenimente frumoase facem și cu câta dăruire participam la evenimente, au înțeles ce înseamnă un proiect, o zi muncita cu dragoste. Nici in momentul acesta nu sunt toți profesorii de acord, dar nu trebuie sa cedam presiunii acestora si cu bun-simt si seriozitate putem continua!
Zâmbetul și mulțumirea oamenilor mă motivează!
R: Cum si-au lasat amprenta asupra ta oamenii cu care ai colaborat si cat de importante au fost sfaturile lor?
V.G: Cred ca fiecare persoana cu care am colaborat a avut mai mult sau mai puțin de spus ceva in ceea ce mă privește. Critica lor constructiva m-a învățat ca nu este neaparat nevoie sa te placa toată lumea, m-a ajutat sa mă maturizez, sa devin cea de azi.
R: Voluntariatul este despre zambet, dar si despre efort. Cere acesta sacrificiu?
V.G: A fi voluntar înseamnă in primul rând puterea de sacrificiu, uneori muncești de-ti sar capacele, îți lipsește patul de acasă, renunți la alte activități care, la fel, îți fac plăcere, pierzi o ieșire cu prietenii la un suc, o cafea. Este important sa te adaptezi, sa mulțumești și sa dai tot ce ai mai bun.
R: Cat de des intampina un voluntar greutati si ce il motiveaza sa continue?
V.G: Greutăți apar la tot pasul, dar dacă nu ar fi fost acestea nu as mai fi învățat sa mă descurc in situații limita. Cel mai mult mă motivează sa continui atunci când văd zâmbetul și mulțumirea pe chipul oamenilor. Simt ca pot schimba ceva.
R: Ce argument suprem ai oferi cuiva pentru a-l convinge sa se implice si el intr-o activitate de voluntariat?
V.G: Fiecare dintre noi poate schimba ceva! Fie ca vorbim numai de o persoana sau de un singur lucru. Dacă marea majoritate am fi implicați in diferite acțiuni, cred ca mentalitatea societății s-ar schimba.
Un voluntar câștigă un univers de amintiri!
R: Cum rezumi in cateva cuvinte fericirea? Exista aceasta notiune in concret sau apartine doar sferei abstractului?
V.G: Fericirea apare de cele mai multe ori in lucrurile mici făcute cu dragoste.
R: In viata trebuie sa ramanem noi insine indiferent de situatie, dar un personaj de pe sticla, unul de revista, de carte sau din istorie poate fi, realmente, un model de viata pentru noi. Care sunt modele tale in viata?
V.G: Sinceră sa fiu in trecut mă afectau părerile negative ale celorlalți, dar este normal sa avem opinii diferite. Cu timpul am învățat sa ascult fiecare părere cu o doza de scepticism și sa nu las cuvintele răutăcioase sa îmi tulbure liniștea.
R: Dincolo de satisfactia sufleteasca, ce castiga un tanar care face voluntariat?
V.G: Un tânăr care face voluntariat câștiga fericirea de pe chipurile celor care au reusit sa aibă parte de bucurie datorită lui. Câștiga îmbrățișări, gânduri calde, sute de prieteni și un univers de amintiri.
R: În majoritatea interviurilor, incepand de la cele de angajare si pana la cele de perspectiva, urmatoarea intrebare este de baraj: Unde te vezi in urmatorii 5 ani?
V.G: De multe ori am încercat sa ezit sa răspund la genul acesta de întrebări, pentru ca niciodată nu știi ce îți rezerva viitorul. Totuși in 5 ani mă văd încă studiind și atingându-mi telurile pe care mi le-am propus pentru atunci!
R: Te provoc acum să completezi următoarele propoziții cu cele mai potrivite cuvinte!
Imi este frica de ace.
E imposibil, dar mi-as dori tare mult ca oamenii sa vadă binele din lucruri, nu doar partea negativă.
Daca m-as intalni cu Dumnezeu i-as spune cum de tolerează atâta răutate și nedreptate pe acest pământ .
Nu as renunta niciodata la visurile mele .
Nu as manca niciodata ceva ce arată inestetic.
Nu m-as plictisi să descopar lucruri noi .
Ultimul film vazut a fost All the bright places.
Ultima carte citita a fost “Secretele întregii vieți” de Elena Iuliana Neagu și John Yorgos.
Urmatoarea vacanta va fi la Brașov.
Noua generatie este plină de speranță.